„Poporul are întotdeauna dreptate!”. Adevărat, dar dreptatea poate să-i moară în brațe. Ca o iluzie, ca o părere, ca o himeră, ca un copil neînțărcat. Ca un sclav linșat. „Spuneţi-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se îngrădiră. Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi”, scrie poetul național și genial. Fie ca de data asta dreptatea să supraviețuiască. În mod egal pentru fiecare cetățean…
„Poporul are întotdeauna dreptate!”. O spune un lider politic aflat la ananghie. Debarcat. Păcat. A aflat prea târziu. Unde i-a fost gândul până în acest moment fatal?
Vorbe – vorbe – vorbe… Înțelepți, rapsozi, cântăreți, filosofi, poeți, istorici, regi, împărați, ierarhi, politicieni, șarlatani… Vorbe ispititoare, măgulitoare, amăgitoare, amețitoare, care duc în eroare. Și cuvinte otrăvite, de denigrare, de amenințare…
E plină lumea de vorbe. De la primul om apărut pe pământ. De la prima rostire. Despre tot ce există, cu chip sau fără chip. Cine ești pământule, cine ești cerule, cine ești Doamne? Cine ești omule? Cine ești poporule? Arată-ți fața! Substanța! Adulat? Sanctificat? Mințit? Manipulat? Înșelat?
Și se mai spune „Poporul este nemuritor”. Poate să fie chiar așa, da, la scară istorică: poporul evreu, poporul armean, poporul chinez, poporul japonez, poporul indian… Secole peste secole, îngrămădite peste ele și n-au pierit. Dar cum le va fi soarta în drumul spre infinit?
Și ce s-a ales de vechii celți? De persani? De romani? De germani? De maiași? De arabi?… Niște urmași. Moștenitorii. Alte și alte seminții.
Și se mai spune: „Poporul suveran!”. Când a fost? Și unde? Pe vremea șogunilor japonezi? Împăraților chinezi? Faraonilor egipteni? A lui Caesar și Nero? A sultanilor? A Stuarzilor și reginei Elisabeta I? A Ludovicilor? A lui Napoleon? Mussolini? Hitler? Stalin? A carliștilor, fasciștilor sau comuniștilor? Măcar în sfertul de secol al tranziției cu Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Roman, Stolojan, Ciorbea, Boc, Ponta? Vom vedea ce va fi cu Iohannis. Semnul de întrebare tot mai stăruie. Este el, Iohannnis, omul care să poată să pună dulăii cu botul pe labe? Să-i lase să mârâie în surdină? Să-și lingă colții și ghearele ce nu se vor mai înfige în pradă?
Ce-am ales, aia am cules. Am avut o ofertă mai bună? Vadim? Elena Udrea? Meleșcanu? Ponta?
Domnul Iohannis e președintele potrivit pentru momentul dramatic în care ne aflăm? Destui baroni, friptu-riști, corupți, căpătuiți, traseiști, trădători, pușcă-riabili, condamnați și în formațiunile lui. Îl vor presa? Îl vor forța? Vor încerca să facă din el o păpușă de vitrină? Care să joace trasă de sfori? Va ceda? Va rezista? Va coabita? Ne va trăda? Ne va reda soarta pe care o merităm și care ne-a fost furată?
„Poporul imatur”. Subdezvoltat. Necultivat. Pasiv. Indolent. Spirit de turmă. Primitiv. Needucat. Leneș. Hoț. Bântuit de instincte primare. Bețivan. Turmentat. Lacom. Bigot. Se bate pentru castronul electoral cu fasole și ciolan. Se târăște în patru labe la hramurile bisericilor. Se droghează cu țigări de contrabandă. Se turmentează cu alcool de proastă calitate. Bun de dresat. Cu biciul și zăhărelul. Să știe de rușine. Să știe de frică. Să știe de stăpân. Să fie pus la colț. Tras de urechi. Bătut la fund… Da, am auzit și așa ceva. Elita vampirilor. Strigoii poporului. Rozătoarele. Lipitorile. Căpușele. Devoratorii. Care caută motive să-și acopere nelegiuirile. Așa văd ei poporul.
„Poporul mințit cu televizorul”. Auzeam aceste cuvinte rostite tot mai des în primele luni ale tranziției. Revoluția în direct. Confiscată. Cu teroriști nevăzuți. Cu împușcați nevinovați. „Armata poporului împotriva poporului”. „Armata e cu noi”. Timișoara. Cadavrele. Generalul cu piciorul în ghips. Târgu-Mureș. Omul bătut în stradă, ungurul care era român… Soldații aduși în aeroportul Băneasa ca să fie mitraliați. Masacrul din fața Ministerului Apărării. Sinuciderea sau asasinatul generalului Milea. Elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central. Cazarma din Târgoviște. Zidul împușcaților.
Și toată toamna asta cu Bercea Mondialu, cu Becali, cu Băseștii, cu Turcescu. Și Oana Zăvoranu și Pepe și Irinel Columbeanu și Monica și Salam… Și mitingul electoral al lui Ponta. Și Vadim pe ecran…
„Poporul ales.” A spus-o chiar Papa de la Roma, trăim în grădina Maicii Domnului. Aici a predicat și ne-a creștinat Apostolul Andrei, primul dintre pescarii de oameni. Ștefan cel Mare, scutul creștinătății. Constantin Brâncoveanu care a plătit cu capul pentru credință, împreună cu cei patru fii. Biserica Meșterului Manole. Catedrala Neamului în construcție. Cultul moaștelor. Și cartea care ne spune că Sfânta Fecioară s-a născut la Craiovița. Iisus Hristos la Stânișoara. Și alte cărți din care aflăm că centrul energetic al planetei se află în munții noștri.
Și Iohannis președinte…
Înainte, tot înainte.
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii