# Convorbiri neconvenţionale cu avocatul Dan Panţoiu

# Ce se petrece la ora actuală în România? Unii se plâng de invazia penalilor, care sunt favorizaţi, iar ceilalţi de abuzul organelor de represiune. Sunteţi de acord cu pragul abuzului?
– Vi se pare normal ca un consilier local ori un primar, liberi aleși pe baza unui program politic, să facă ce este mai bine pentru cei care i-au ales (să construiască școli, creșe, spitale, poduri și drumuri asfaltate etc), să fie trimiși în judecată și condamnați pentru că s-a considerat că hotărârile și decizile lor sunt „inoportune” și deci abuzive? Toate astea se întâmplă! În felul acesta orice inițiativă, orice dorință de realizare a unor lucruri în folosul cetățenilor din localitatea respectivă, este paralizată. Ceea ce este bun și adecvat pentru o comunitate locală, adică oportun, este trecut prin filtrul cenzurii unui terț, care nu are nicio legătură cu procesul democratic al votului! Un procuror sau judecător este numit. Un primar, un consilier local, un președinte de Consiliu Județean, este ales. Cei care-l aleg, așteaptă de la el să facă ceea ce este bine pentru ei, că doar de aia l-au ales. Doar ei și numai ei pot spune că ceea ce au făcut aleșii lor este oportun sau inoportun, și îi „taxează” la următoarele alegeri. Acesta este procesul democratic al vieții sociale într-un stat cu adevărat de drept. Nimeni nu se poate imixtiona între ales și cei care l-au ales pe criterii politice. Nimeni! Altfel este ori dictatură ori anarhie! Dreptul la vot, cucerire a societăților moderne, are menirea de a face diferența între democrații, dictaturi sau anarhii. El presupune o opțiune politică, care aparține celui care vine la urne, și numai acestuia! Unde se ajunge atunci când în mod nelegal și nedemocratic se intervine între cel ales și cei care l-au ales? Acolo unde de fapt se dorește: „Sunteți un popor neguvernabil, nu vă puteți conduce singuri! O vom face noi pentru voi!” Capăt de drum!
# Cum vedeţi imixtiunea politicului în justiţie?
– Politicul nu are ce căuta în curtea justiției, așa cum nici justiția nu are ce căuta pe tărâmul politicii.
# Spuneaţi că nimeni nu se poate imixtiona între ales şi cei care l-au ales pe criterii politice. Ce viitor vedeţi pentru justiţia din România?
– Viitorul justiției din România, este legat intrinsec de viitorul țării, de viitorul statului român! În România trebuie reforma totală! Trebuie reformate în întregime: clasa politică, organiarea executiv-administrativă, justiția, structurile de forță și cele informativ-operative, educația, sistemul sanitar, abordarea cultural-istorică a trecutului nostru și în sfârșit, dar nu cel din urmă, personajul central-omul. Pentru asta, este necesar să se înceapă cu reașezarea moralei la temelia relațiilor sociale, a educației, dreptului și a manifestărilor umane de orice fel. Oameni fără morală, într-o societate fără morală, echivalează cu lipsa libertății. „Morală e izvorul libertăţii, morală e condiţia libertăţii, morală e pavăza libertăţii”, spunea Nicolae Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Astfel văzută de unul dintre cei care au cunoscut din plin durerea nedreptății și a privării de libertate, morala apare ca limita și marginea (în matematică, orice limită are o margine, și orice margine are o limită!) a condiției primare a omului. Când se naște, omul se naște liber. Prin moarte, chiar dacă se află în lanțuri, se eliberează. Așadar, acolo unde încetează morala, libertatea este anulată. Acolo unde morala mărginește conduita umană, libertatea este deplină.