Am dat, zilele trecute, peste o declaraţie a deputatului liberal Andrei Gerea. Parlamentarul le reproşa lui Traian Băsescu şi Emil Boc că îşi urăsc poporul mai abitir decât l-au urât Ceauşeştii. Fără a fi vreun susţinător al preşedintelui cu atitudini de mitocan şi a premierului-marionetă, ba din contră, spun că poporul, invocat de Gerea, este bătaia de joc a întregii clase politice. Băsescu şi Boc nu sunt excepţiile. Felul în care arată viaţa de zi cu zi a românului este cea mai bună dovadă a dispreţului pe care politicienii, indiferent de partid, îl au faţă de cetăţeanul şi de contribuabilul de rând.
Politicianul dâmboviţean, o lichea absolută, priveşte la popor cu scârbă. Dincolo de lumina reflectoarelor, acolo unde, cum altfel?, îl laudă, licheaua îşi ia la mişto poporul. Vorbeşte despre el ca despre o adunătură de milogi, de cerşetori, de sărăntoci. Dobitoc sau inteligent, cu şcoală puţină sau cu masterate, sigur bogat sau oricum cu un nivel de trai peste medie, politicianul român generic nu lucrează în interesul poporului, ci în interesul lui şi al clanului său.
Poporul îl încurcă. Îi cere de mâncare. Îi cere drumuri. Îi cere apă şi canalizare. Îi cere şcoli. Îi cere spitale. Din când în când, de obicei în campaniile electorale, îi închide gura cu firimituri. Masa cu bucate dolofane este a lui. Poporul e musai să se mulţumească cu puţin. Stăpânul este el. Nesimţit şi mincinos, ipocrit şi corupt, politicianul român a pus pe butuci economia naţională. A făcut-o pe şpăgi mari. Fără remuşcări. Fără teamă.
Bou de-a binelea, cu fumuri în cap, politicianului român îi place să se creadă buricul pământului. Are o satisfacţie supremă când la uşa lui bat necăjiţii, dar şi lingăii care-i cer câte-o funcţie. În pixul lui stau destine. A ajuns boier pe feudă pentru că societatea civilă nu l-a plesnit la timp peste bot. L-a tolerat şi i-a acceptat abuzurile. Nemernicul este azi cu nasul pe sus.
Vin alegerile, iar derbedeul îşi pregăteşte şperţul pentru voturi. Este şi asta o dovadă, limpede, a dispreţului de care vorbeam. Politicianul român generic îşi mituieşte poporul. În loc să-l ajute să se educe şi să trăiască bine, nenorocitul îl ţine prizonier în promiscuitate. Imoral până în măduva oaselor, îşi păcăleşte conaţionalii, tentându-i în campanie cu câte-un milion de lei, cu câte-o sticlă cu rachiu şi cu de-ale gurii. Ticălosul-ticălos nu are ruşine.
La capătul a mai bine de douăzeci de ani de democraţie, consecinţa manierei în care a acţionat politicianul român, cu excepţiile de rigoare, este mizeria. Mizeria socială. Mizeria morală. Abject, politicianul mioritic a dat de pereţi cu poporul. L-a înjosit. L-a umilit. Iar dacă poporul s-a lăsat înjosit şi umilit, ar fi cazul ca el să admită că, în bună parte, îşi merită politicienii pe care îi are.
Mihai Paul Codunas
0 Comentarii