S-a stins din viață, neștiut de nimeni, pe un pat de spital, doar de fiul său, soția fiind într-un alt spital internată, poetul Florian Stanciu, patriarhul literelor argeșene.
L-am vizitat acasă, era la pat, vivace, dar neinteresat de literatură. Nu mai scria nimic, nu mai citea, își aștepta, resemnat, sfârșitul. Avea 93 de ani, urma să fie sărbătorit de Uniunea Scriitorilor din România la 95 de ani, dar soarta a vrut altfel.
Florian Stanciu s-a născut la 31 august 1932, în satul Gruiu, comuna Alunișu, Olt.
A absolvit Școala Medie Tehnică de Administrație Economică din Slatina (1952), Institutul de Științe Economice și Planificare (Academia Comercială), București, 1957.
A fost economist la Uniunea Regională a Cooperației de Consum, Pitești, 1957-1959m șeful Serviciului de planificare, Întreprinderea Regională de Transport Auto Argeș (1959-1983), Schela Moșoaia (1983-1990).
În 1990 a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din România, pe baza cărților publicate.
A debutat ca poet în „Gazeta literară” (1955), făcându-se remarcat, începând cu 1959, în revista „Viața Românească”.
Debut editorial: volumul „Drumețind prin Argeș” – reportaje, București, 1977. Alte volume: „Recviem la crângul de salcâmi” (versuri, București, 1993), „Spectacol cu intrare liberă” (versuri, București, 1999), „Poemul care își citeşte cititorul” (versuri, Pitești, 2001), „Pauza de prânz” (proză, Pitești, 2001), „Pe căile lui Hypnos” (amplu poem în proză, Editura Muzeului Literaturii Române, 2006).
Dumnezeu să-l binecuvânteze! Condoleanțe familiei!
0 Comentarii