Piedone – efectul de domino

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Achitarea lui Cristian Popescu, cunoscut sub numele de Piedone, poate avea consecinţe semnificative asupra vieţii noastre politice. Ca de altfel şi în justiţie. Primar al Sectorului 4 al Capitalei, măturat din această poziţie de către „valul Colectiv”, amplificat cu sârg de către Klaus Iohannis, Piedone devine în 2020 primar al Sectorului 5. Anchetarea sa de către procurori se finalizează cu un rechizitoriu şi apoi este condamnat la 4 ani de închisoare. Printr-o sentinţă definitivă a Înaltei Curţi, se dovedeşte că este nevinovat. Urmează să fie repus în drepturi.

Care drepturi? Conform legii, Cristian Popescu Piedone urmează să-şi continue mandatul întrerupt de primar. Prefectul va da o dispoziţie în acest sens. Este prima consecinţă. Mai există încă două consecinţe juridice. Piedone are dreptul la toate reparaţiile morale şi materiale. A declarat că la cele materiale renunţă, întrucât asemenea reparaţii ar urma să fie plătite nu de cei vinovaţi, ci de cetăţenii români. Cum aşa? Cristian Popescu Piedone a fost condamnat pe nedrept de jucătorul Mihai Bălănescu. Numele acestuia ar trebui să facă înconjurul ţării şi în acest sens ar fi bine să fie preluat de toţi jurnaliştii independenţi. Acest aşa-zis magistrat s-a dovedit a fi o mare ruşine pentru puterea judecătorească din România. A acţionat pur şi simplu la comandă politică. Ignorând faptul că Cristian Popescu Piedone era total nevinovat. Transformându-se într-o unealtă a poliţiei politice, stimulată la acea dată de către Klaus Iohannis, poliţie politică care îşi dorea mai mulţi ţapi ispăşitori din rândul reprezentanţilor sau susţinătorilor celor aflaţi la acea dată la putere. „Au trebuit să moară oameni” – este expresia pe care a folosit-o preşedintele României, expresie care a dat semnalul eliminării PSD de la guvernare. Iar pentru ca schimbarea de paradigmă politică să fie cât mai convingătoare, era nevoie ca mai multe persoane să fie găsite vinovate. Chiar dacă erau nevinovate. Aşa a ajuns Piedone piesă de sacrificiu.

Odată dovedită în mod definitiv şi irevocabil nevinovăţia sa, se declanşează un efect de domino. Faptul că a fost ani de zile anchetat, împins în afara puterii pe care o câştigase în mod democratic, prin vot, faptul că a fost arestat, condamnat, încarcerat, demonizat, nu poate rămâne fără consecinţe politice. El îşi va relua poziţia de primar, ducându-şi până la capăt mandatul, adică până în toamna anului viitor. S-a dovedit a fi un edil destoinic, foarte apreciat de cetăţenii din două sectoare, care l-au ales fără ezitări. Nu este deloc exclus ca Piedone să candideze pentru Primăria Generală a Capitalei. Ar fi o lovitură mortală pentru Gabriela Firea, care până la achitarea lui Piedone părea, conform tuturor estimărilor, o câştigătoare sigură a viitorului mandat de primar general. Conform efectului de domino, această situaţie ar putea reaşeza într-un mod neaşteptat până ieri liniile de forţă din PSD. Să nu uităm că au existat fruntaşi PSD care s-au spălat pe mâini în ceea ce-l priveşte pe Piedone. Acum, ei vor plăti din punct de vedere electoral.

Citește și:

• Demiteţi-i pe toţi, dacă vreţi să salvaţi FC Argeş!
• Sfatul psihologului. 5 tipuri de distorsiuni cognitive
• Lecţia de istorie. Transfăgărăşanul – trista oglindă a judeţului Argeş

Se va produce şi o mutaţie importantă în psihologia opiniei publice. Mai mult decât oricând, cetăţenii înţeleg că niciun om nu poate fi taxat drept infractor, atâta timp cât nu şi-a epuizat toate căile de a se lupta în justiţie, astfel încât în justiţie să se dovedească vinovăţia sau nevinovăţia sa. Iar ceea ce este mai important – oamenii vor înţelege că niciodată şi sub nicio formă justiţia nu trebuie făcută în stradă.

Tot în cadrul efectului de domino se va vorbi intens – se vorbeşte deja – despre modul în care funcţionează justiţia în România. Mă număr printre cei care s-au luptat mult pentru inamovibilitatea magistraţilor. M-am luptat la fel de mult şi ca aceştia, pentru a deveni incoruptibili financiar sau politic, să obţină venituri consistente. Dar ceea ce se s-a întâmplat ulterior vizează nesimţirea şi nebunia. Salariile şi pensiile judecătorilor, dar şi ale procurorilor care s-au înşurubat în calitate de magistraţi, au devenit, după cum se ştie, de-a dreptul neruşinate. Şi necuvenite într-un stat în care milioane şi milioane de oameni o duc atât de greu. Culmea este că acum avocaţii statului, care s-au dat de trei ori peste cap şi se numesc magistraţi, respectiv procurorii, împreună cu judecătorii au intrat în grevă pentru a-şi apăra aşa-zisele drepturi salariale smulse cu forcepsul de la clasa politică. S-ar putea ca şi judecătorul care l-a condamnat pe Piedone să se afle în grevă, pentru a-şi apăra salariul şi pensia. Ar fi culmea ironiei.

Articol preluat din ziarul bursa.ro