Se cutremură pământul sub pașii frenetici ai dansului lor fascinant, venit din negura vremurilor. Copiii stau și urmăresc uimiți și toată lumea privește impresionată acest dans viguros. Este Călușul, obicei încă păstrat și dus mai departe la Stolnici, acolo unde Petre Măsală, cel mai vârstnic și priceput călușar al județului, instruiește și conduce formația de Călușari a comunei. „Se întâlneau mai multe cete de căluşari şi jucau, era ca o întrecere. Se făcea şi un jurământ ca fiecare să asculte de vătaf în orice, să fie curaţi şi să joace Căluşul în credinţă. Aşa se făcea mai demult”, a spus Petre Măsală, căluşarul de 72 de ani de la Stolnici.

Joacă „Călușul” de aproape șase decenii

Căluşul, Petre Măsală l-a învățat de la cetele care străbăteau satele de Rusalii şi odată ce l-a deprins nu s-a mai putut lăsa de el. Este o tradiţie pe care o va duce mai departe cât trăieşte. Este celebru în comunitatea lui şi chiar în ţară, performând cel mai viguros şi frumos Căluş la vârsta de 72 de ani. „În 1962 am înfiinţat ceata de Căluşari din Stolnici. Atunci, când am venit eu, era un alt văraf, foarte priceput, Radu Zarii, care după ce s-a retras, m-a lăsat pe mine. Atunci eram în formație 12 călușari, opt din Vlășcuța și alți patru din Stolnici”, îşi aminteşte Petre Măsală. Timpul a trecut, iar el a jucat, an de an Căluşul, faţă de care a făcut un legământ la tinereţe. Acum el este cel care instruieşte generaţia tânără, elevii din comuna Stolnici, pe care îi ia şi-i învaţă acest dans încă din clasa a doua. Şcoala de Căluşari a fost înfiinţată acum câţiva ani, când autorităţile judeţene şi Primăria din Stolnici au decis că trebuie ca acest obicei să fie păstrat şi transmis cât mai bine. Petre Măsală are 72 de ani şi joacă alături de ceata lui de Căluşari de câte ori are ocazia. Cu liniile feţei adâncite de timp, cu vorba blândă şi jovială, Petre Măsală îşi promite să nu se lase de Căluş decât când nu-l mai ţin picioarele. „Eu, la etatea mea, joc mai bine decât ăia tineri uneori. Lumea mă întrebă mereu: mă, mai poţi? Da’ mie mi se pare uşor şi am să joc cât oi putea, până m-or ţine picoarele nu mă las de Căluş”.

„Căluşul” a intrat din 2006 drept capodoperă în patrimoniul material al UNESCO

Petre Măsală nu caută celebritate şi nici răsplată materială. Îşi duce viaţa modest, aşa cum a făcut de-o viaţă. Cu toate acestea, de câte ori ceata lui urcă pe scenă, aplauzele curg. Născut în comuna argeșeană Hârsești în anul 1940, Petre Măsală este călușar de la vârsta de 15 ani. În altă ordine de idei menționăm că dintre toate obiceiurile româneşti, căluşul este dansul popular autentic cu care ţara iese cel mai des în lume. Căluşul se joacă de Rusalii şi ţine de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiţia populară Căluş, Căluţ sau Călucean. Căluşul, intrat din 2006 drept capodoperă în patrimoniul material al UNESCO, este foarte bine reprezentat în Argeş, formaţiile din Stolnici, Hârseşti sau Pădureţi fiind recunoscute în toată ţara. Jocul nu a încetat să existe niciodată pe teritoriul ţării noastre şi cu atât mai puţin la Stolnici. Căluşarii de aici sunt conduşi de acest vătaf, Petre Măsală, care a imprimat căluşului vigoarea şi sălbăticia de la Hârseşti, localitatea în care s-a născut. După căsătorie, el s-a mutat la Stolnici, aici unde cu prilejul Rusaliilor în fiecare an exista o întrecere a căluşarilor. Aici veneau căluşarii de la Pădureţi, de la Coloneşti, de la Hârseşti, de la Lunca Corbului şi de la Stolnici, iar cel mai destoinic primea viţelul cel gras, butoiul cu vin sau cu ţuică. Cu un stil sălbatic de interpretare, cu salturi extraordinare, cu rotiri în aer, cu căderi pe pământ, cu răsuciri, cu bătăi ucigătoare, Căluşul de la Stolnici este singurul astfel de dans care nu a lipsit de la niciun fel de manifestare naţională.

Petre Măsală comandă, supraveghează și i se supun prin jurământ cei peste 70 de călușari

Căluşarii de la Stolnici au fost, spre deosebire de ceilalţi căluşari, organizaţi şi disciplinaţi, ceea ce înseamnă că spiritul de ceată s-a bazat pe acest jurământ iniţial, în care ei cred şi astăzi. Întotdeauna ei trebuie să fie fără soţ, iar vătaful poate să fie vrăjitorul magic din ritualurile iniţiale sau poate să fie doftorul cetăţii. El comandă, el supraveghează, lui i se supun prin jurământ aceşti jucători. Aceştia nu trebuie să vină acasă în această perioadă, nu trebuie să doarmă lângă o femeie, ci lângă streaşina unei biserici doi câte doi ca să nu fie furaţi de iele. De reţinut că cele şapte zile de jucat căluşul s-au restrâns acum la maxim două zile. În cele două zile Căluşarii de la Stolnici respectă de fiecare dată tradiţia. Dimineaţa depun jurământul la margine de sat lângă un pârâu. De aici iau prăjina pe care o împodobesc cu şapte plante tămăduitoare din care nu va lipsi niciodată pelinul, leuşteanul sau usturoiul. După ce se depune jurământul respectiv împreună cu lăutarul se merge prin curţile oamenilor. Căluşul este jocul diurn care începe la răsăritul soarelui şi se termină la asfinţit, în timp ce jocul ielelor este jocul nocturn. Scopul Căluşului este de a vindeca şi trebuie să fie jucat în fiecare gospodărie. Căluşul este jucat de 7, 9, 11, 13, 33 de persoane, însă la ora actuală la Stolnici căluşul este jucat de peste 70 de persoane. Există la Stolnici trei generaţii care joacă căluşul şi tot de la Stolnici sunt şi membrii ansamblului de la Costeşti. M.I.