Născut la 3 iunie 1891, la Pitești, unde a urmat cursurile școlii primare, Petre Macavei, la 1 noiembrie 1912, a fost încorporat de Regimentul 4 Argeș, unde i s-a aprobat reducerea stagiului militar, tocmai pentru că era absolvent al Școlii Superioare de Arte și Meserii. Dovedindu-și cu repeziciune cunoștințele tehnice l-au detașat provizoriu Companiei de Specialități de pe lângă Batalionul de Geniu din București, de unde a fost luat de George Bibescu ca mecanic la aeroplanele sale și șofer pentru propriul automobil.
În cele ce urmează veți descoperi, prin amabilitatea lui Vasile Tudor, cel care ne-a pus la dispoziție toate informațiile, o scurtă biografie al unui personaj mai puțin cunoscut publicului larg, un piteștean demn de tot respectul.
A fost primul român amintit în documente ca pilot acrobat
Fiu al unui funcționar, Petre Macavei, în anul 1912 era un tânăr cu o frumoasă activitate tehnică pentru acele timpuri. După terminarea școlii lucrase ca mecanic la instalațiile silozurilor din Constanța, ca apoi, pe cont propriu, să plece la Paris, unde a practicat 2 ani meseria în fabrici de motoare pentru avioane și automobile. Ajuns la Băneasa pe un teren ce se afla vizavi de cel actual, între avioane și aviatori și-a descoperit vocația, înscriindu-se în școala de pilotaj a Ligii. Ajutat de Mircea Zorileanu și Nicolae Capșa, doi maeștri ai aviației românești, a brevetat în 10 noiembrie 1913, fiind al 18-lea în lungul șir al piloților români. Că a fost talentat ne-o dovedește trimiterea lui în Franța, unde la 8 aprilie 1914, în școala Bleriot a executat 6 lupinguri, fiind primul român amintit în documente ca pilot acrobat. Cunoscut de pe atunci ca un bun tehnician și pilot, Petre Macavei a fost cel care a executat primele zboruri cu avionul prototip „Vlaicu III”. Aparatul respectiv fusese proiectat de Aurel Vlaicu ca avion biloc și urma să aibă o viteză de 140 km/oră, ceea ce pentru 1913, ar fi fost destul de mult. Nu mult după aceea, Petre Macavei a fost înaintat la gradul de plutonier și trecut în rezervă. Numai așa se explică cum între anii 1914-1916 se găsea la Atelierele Societății Române pentru Automobile, ca șef al atelierului principal.
A fost ajutorul tehnic al lui Andrei Popovici, comandantul eroicului Grup 2 Aeronautic
Cum în primăvara anului 1916 fusese concentrat, la 16 aprilie 1916, Liga Națională Aeriană intervenea la Corpul Aviației precizând că „plt. cu termen redus Petre Macavei a fost format ca pilot în mod special și trimis în străinătate de L.N.A. pentru perfecționarea zborului cu scopul de a servi la mitingurile de aviațiune, în vederea dezvoltării gustului de aviațiune în țară…”, rugând să fie desconcentrat, ceea ce s-a întâmplat abia la 21 octombrie 1914. În preajma participării României la primul război mondial, la 1 august 1916, a fost mobilizat în cadrul Corpului de Aviație. De la început a optat și a fost încorporat ca ofițer mecanic, trecând imediat la pregătirea avioanelor pentru campanie. Faptul nu l-a împiedicat să ia parte la luptele din sudul Sibiului și la cele pentru apărarea Bucureștiului, dovedindu-se un excelent pilot. Odată cu retragerea armatei noastre în Moldova și stabilizarea frontului, pentru o perioadă, Petre Macavei a continuat să lupte ca pilot în cadrul unei escadrile, după care a devenit ajutorul tehnic al lui Andrei Popovici, comandantul eroicului Grup 2 Aeronautic. La 1 septembrie 1917, Macavei a fost trecut în Rezerva generală a aviației din Iași ca șef al atelierelor de montaj motoare și recepționer în zbor al avioanelor de vânătoare Nieuport.
A condus cursurile practice ale școlii de tehnicieni militari de aviație
Modest, însă deosebit de întreprinzător, în anul 1919 fiind mare nevoie de piese turnate, a conceput și amenajat o turnătorie modernă, folosind păcura pentru obținerea temperaturilor de topire. Apoi, a fost detașat la Galați, unde una dintre deosebitele isprăvi profesionale ale celui care de pe atunci era un vestit tehnician, a fost punerea în linie de zbor și zborul cu acel avion gigant echipat cu cinci motoare puternice, aterizat forțat pe teritoriul țării noastre. Este vorba de avionul german D.L.R. 70 care avea 44 metri anvergură, 37 metri lungime și 9 metri înălțime. Cu toate dificultățile financiare și materiale în ziua de 8 mai 1922, executate într-o manieră deosebit de îngrijită, primele 10 avioane de recunoaștere cu două locuri tip Brandemburg au fost gata pentru recepție în România. După realizarea primelor 20 de bucăți, s-au mai comandat și alte cantități, ajungându-se pe la jumătatea anului 1924 la un număr de 72 de aparate. Aproape toate acestea au fost pregătite pentru recepție și probate în zbor de același meticulos tehnician și pilot care a fost Petre Macavei. Între anii 1928 și 1929 Macavei a condus cursurile practice ale școlii de tehnicieni militari de aviație, trimiși la Arsenal pentru instrucția de specialitate.
Principalele realizări
În anul 1934 a realizat un utilaj pentru fabricarea elicelor prin copiere. Tot în această perioadă a conceput și instalat la Arsenal un generator de acetilenă pentru sudură, un aparat de confecționat garnituri, o instalație de nichelaj și o uscătorie pentru lemnul atât de necesar construcțiilor și reparațiilor aeronautice. Și, cu toate astea, a continuat să zboare până târziu dovedind calități de-a dreptul excepționale, fiind înaintat la gradul de căpitan comandor și numit subdirector al Arsenalului Aeronautic. La începutul lunii august 1938 a izbutit să fabrice aproape integral motorul de avion tip Gipsy. Aceasta a culminat cu perioada anilor 1938-1948, când a devenit unul dintre directorii acelui important stabiliment și apoi șef al Serviciului Tehnic care, în ciuda greutăților generate de război, a continuat să joace un rol important în industria aeronautică a României. Că a fost un tehnician pasionat, a dovedit-o muncind și după pensionare în cadrul Ministerului Construcțiilor și în alte unități, unde s-a achitat cu prisosință de problemele încredințate, lăsând în urma sa un exemplu de aleasă competență și valoare profesională. A decedat în anul 1960, la București.
0 Comentarii