# Convorbiri neconvenţionale cu actorul Petre Dumitrescu
# Şcoala. Premii, serbări, recitări? Altfel decât ceilalţi?
– Şcoala am făcut-o la Chitila – cursul primar. De la clasa a V-a la clasa a VII-a la Şcoala 40 în Bucureşti, iar liceul la fostul Liceu „Aurel Vlaicu”, care apoi s-a transformat în Şcoala Medie. Am învăţat cu plăcere la limba şi literatura română, fizică, anatomie, geometrie. Nu mi-a plăcut chimia şi asta din pricina formulelor care mi se păreau abstracte, nu aveam disponibilitatea să le înţeleg.
Dar datorită chimiei, am trecut printr-un moment remarcabil care mi-a marcat în chip fericit sufletul. Am învăţat că piatra de galenă este de fapt un amestec de sulf şi plumb. Şi cum aveam un aparat de radio cu galenă căruia trebuia să îi tot potrivesc detectorul cu galenă destul de des, mi-a venit ideea să încerc o experienţă practică de obţinere a pietrei de galenă. Ştiam că o reacţie chimică între două elemente trebuie să se petreacă la temperatură sau să degaje temperatură, aşa că am trecut la fapte. Am luat un capac de la o cutie de cremă de ghete, curat, am pus câteva bucăţi de plumb în el şi câteva bucăţi de sulf şi l-am pus pe aragaz. Cu toată naivitatea mea, aşteptam minunea. Sulful a ars, plumbul s-a topit şi el, dar nu s-a întâmplat nimic. Eu doream cu putere să obţin piatra de galenă. Dezamăgit de ceea ce realizasem, meditând asupra acestui fapt, mi-a venit şi ideea salvatoare. Am gândit că ele trebuie să intre în reacţie în acelaşi timp. M-am apucat, am făcut pilitură de plumb, sulful l-am făcut pulbere, le-am amestecat bine, le-am pus în capacul metalic şi l-am pus pe focul aragazului. Totul s-a încins şi la un moment dat s-a pornit o reacţie fulminantă. De frică să nu se producă un incendiu, am luat cu cleştele capacul şi l-am aruncat, arzând, în găleata cu apă de băut. După un minut, am constatat că acel conţinut din capac era pe fundul găleţii de apă şi arăta foarte cristalizat. Erau cristalele de piatră de galenă, bine structurate, lucioase, atrăgătoare. Am rupt o bucăţică şi am pus-o în detectorul aparatului cu galenă, am potrivit acul şi în căşti a apărut o muzică curată, puternică, ce mi-a umplut sufletul de bucurie. Realizasem ceva de neînchipuit. I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru îndemn şi ajutor. Este un moment al vieţii mele pe care nu-l pot uita, adeseori îmi colorează viaţa într-un chip deosebit, este un diamant pentru mine.
În liceu am avut profesori cu totul deosebiţi, ţineau lecţii aproape transfiguraţi, de fapt ne predau o materie care nu făcea parte din programa şcolară – PASIUNEA PENTRU CUNOAŞTERE. Mai târziu am realizat că aceasta constituie motorul vieţii noastre. Am învăţat multe lucruri de la ei, le sunt recunoscător câte zile voi avea de trăit în aceste universuri.
# Institutul de Teatru… Colegi? Profesori? Examene? Spectacole?
– Am intrat la Facultatea de Teatru la 19 ani şi am terminat-o la 23 de ani. Este, poate, cea mai frumoasă etapă a vieţii mele. Vedeam lumea altfel. Eram într-un mediu universitar, profesori mari, alte condiţii, alte cerinţe. Venisem să studiez ceva ce nu mi se predase în liceu. M-am descurcat foarte bine, a fost o plăcere. Noi, cei de la Negreanu, eram invidiaţi de ceilalţi colegi pentru faptul că vom face mult film, profesorul nostru fiind regizor de film şi chiar în mare vogă atunci. După aceea a plecat în străinătate şi a uitat să se mai întoarcă. Am avut aici profesori uriaşi: Ion Şahighian – Artist al Poporului, Maestru Emerit al Artei, Alexandru Finţi – Artist al Poporului, Constantin Moruzan – Artist Emerit, Laureat al Premiului de Stat şi Dinu Negreanu – regizor de teatru şi film, profesorul meu, cel care a pus la Teatrul Bulandra un spectacol strălucit cu „Menajeria de sticlă”, protagonistă fiind doamna Lucia Bulandra – Artistă a Poporului, ca şi „Moartea unui comis voiajor”, cu marele actor Jules Cazaban – Artist al Poporului.
Profesorii şi asistenţii care judecau randamentul studenţilor erau profesorii de specialitate: Costache Antoniu, Radu Beligan, Ion Şahighian, Alexandru Finţi, Moni Ghelerter, Constantin Moruzan, Jules Cazaban, Ovidiu Drimba, Mircea Mancaş, Ovid Brădăţeanu, Octavian Gheorghiu, Horia Deleanu, artiști emeriti, artiști ai poporului, profesori universitari. Promoţia mea s-a bucurat de mari profesori cărora le mulţumim pentru dăruirea şi generozitatea domniilor lor. Doamne, cum arăta teatrul românesc atunci! Fiecare premieră era un mare eveniment.
Facultatea, atunci, era de 4 ani şi era urmată de Examenul de Stat, examen pe care l-am luat de prima dată. Examenul se dădea la materia de specialitate – actoria – pentru care se alcătuia Lucrarea de Stat, care trebuia susţinută în faţa comisiei al cărei preşedinte în anul 1963 a fost actorul Radu Beligan – Artist al Poporului, Laureat al Premiului de Stat. Am dat Examen de Stat şi la Literatura Română şi la Literatura Universală.
0 Comentarii