Din 7 în 7 ani, perioade pentru care U.E. își stabilește bugetele de cheltuieli, demarează, cu 3 ani înainte, prin lansarea de către Comisia Europeană (organismul executiv al U.E.) un prim draft al planului. Pentru exercițiul 2028-2034, Comisia Europeană a prezentat în 16 iulie 2025, pentru agricultură, un Pachet de măsuri care restructurează total Politica Agrară Comună (PAC), care funcționează în actualul exercițiu 2021-2027. Sub deviza o simplificare a birocrației pentru o mai bună administrare, Pachetul are în vedere obiective politice mai largi, de consolidare a competitivității urmare a sprijinului financiar.
Analizând cu atenție, rațional, cu responsabilitate, trebuie să constatăm că Pachetul este elaborat pe baza unor considerente de gândire majore, datorită experienței câtorva decenii de activitate integrată în U.E. Aș dori să exemplific, ca prioritară, una dintre măsurile vehement respinsă de autoritățile noastre, diferențierile subvențiilor directe în funcție de mărimea exploatațiilor: fermele de până la 150 ha, plată integrală; cele între 150-750 ha, plăți cu o degresivitate de 25%; plafonare la 100.000 euro pentru suprafețele de peste 750 ha, indiferent de întindere. Nu este o simplă regulă mecanicistă, o consider esențială pentru a da de gândit, cât pot, autorităților, dar în aceeași măsură societății civile până la nivel guvernamental-prezidențial.
O strategie de țară, pentru Agricultură, cu acest concept trebuie să pornească, în mâinile cui și cât pământ este cea mai bună soluție? Viața ne-a dovedit, garanția de a asigura exploatarea cea mai eficientă constă în poziția celui ce-l folosește în mod direct, care poate fi proprietar, arendaș, administrator, funcționar. Sau proprietatea tuturor și a nimănui - cum am avut-o în comunism, cu rezultatele trăite! Proprietarul este soluția validată de viață. Așa-numitele ferme de familie viabile; pământul pe care îl dețin majoritar proprietate, și nu arendă! Proprietatea, și mai ales dacă în mare parte provine din moștenire, constituie esența performanței, dar nu numai sub aspect cantitativ, dar mai ales, și social. Ar trebui ca autoritățile cu responsabilități de la noi să accepte că reglementarea propusă de Bruxelles, degresivitatea și plafonarea, este un indiciu că trebuie să urmăm, în structurile agrare, calea vestică, și nu pe cea americană. Mai ales că aceea pe care suntem, cu latifundii, ne-a condus la 70-80% din consumul agro-alimentar din import(?!). Dorim să o menținem? În loc de a umbla noaptea prin coceni, după cormorani, sau să confunde stuful cu iarba, autoritățile naționale puteau să se desfășoare în concepte de formare, nu a latifundiilor, ci a fermelor de familie, direcționate și sprijinite, alături de producția vegetală, să aibă și activitate zootehnică și de procesare. Contrar latifundiilor, axate mai ales pe exportul producției primare, opinez că balanța comercială se echilibrează mai eficient, inclusiv cu beneficii sociale, nu prin sporirea exporturilor, ci prin diminuarea importurilor.
Se impune să reiterez din nou cele consemnate de un fost ministru al Agriculturii, cu 100 de ani în urmă, care pare că a gândit și pentru noi. Gh.Ionescu Șișești: „…S-a accentuat foarte adesea că exploatarea mare produce mai mult decât cea mică. Firește, acesta-i un mare folos. Dar nu trebuie să se uite că statul nu se lasă călăuzit numai de criteriul unei mari producții, celui mai mare export, ci îl privește înainte de toate bună-starea tuturor, echilibrul unui mecanism economic bine întocmit și capabil de a produce în mod durabil. Cu alte cuvinte, în judecarea rolului și îndreptățirii marii exploatări, el admite și criteriul social”.
Aș recomanda celor cu responsabilități și cu putere de decizie, în dezbaterile care au loc și se vor finaliza către 2027, să nu se lase seduși de scrisoarea Organizației Farme Europe (din care face parte și FAPPR – președinte, dl Ichim), transmisă, pentru sprijin, dlui Manfred Weber, președintele PPE, în termeni total necuviincioși și neaveniți față de Comisia Europeană (voi reveni). Mă refer la dl ministru Barbu, la europarlamentarii Buda, Negrescu, la negociatorul șef al Parlamentului European, Mureșean. Să se inspire după realitățile românești. Să nu se uite că adevărații proprietari, majoritar arendatori, nu au o tribună care să-i reprezinte (sunt fără partid!). Spre deosebire de arendași și latifundiari, care sunt auziți și la Bruxelles!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. O nouă „Politică Agricolă Comună”, 2028-2035
Citește și Pastila de frumos. Satul românesc – obiectiv major în necesarul „Plan de ţară”
0 Comentarii