Pământul românesc, modul actual de exploatare, nu asigură consumul agro-alimentar național – importăm 70% din necesar. Consider util să cunoaștem de unde provin unele din rădăcinile răului expuse, în 1944, de însuși unul dintre decidenții reformelor agrare – poate vom declanșa și noi dezbateri pe această temă!
„Drept criteriu obiectiv, pentru condițiile date, mărimea lotului economic ar fi urmat să fie dată de forța de tracțiune animală disponibilă a țăranului împroprietărit. De exemplu, dacă acesta are două vite și se stabilește că utilizarea economică a forței de producție a acestora poate cuprinde 14 ha, atunci acesta, posesor a numai 2 ha de teren, urmează să primească un lot de completare de 12 ha. Discuția în această chestiune era prezidată de Vintilă Brătianu, care a înțeles principiul, dar nu s-a luat o rezoluție precisă asupra lui. Și mai greu a fost să se statueze principiul unei proprietăți rurale mijlocii, al creării unei burghezii sătești, a unei clase de țărani chiaburi, de „gospodării țărănești mari”, cum obișnuiam să le numim în termeni de economie rurală.
Ce a urmat se știe. Războiul Mondial (Prim) a lăsat pe planul al doilea preocupările despre cele două reforme preconizate de Ionel Brătianu și solemn făgăduite pe front de Regele Ferdinand, întregitorul. Îndată după război s-a pășit și la înfăptuirea reformei agrare, fără a se respecta cele două principii fundamentale de politică agrară sănătoasă: lotul economic și proprietatea mijlocie. Mai mult decât atâta, prin supra licitație între partidele politice, s-a putut reduce, în unele părți, lotul uniform de 5 ha, la 2 ha. Nu vroia nimeni să audă de înfăptuirea unei puternice clase rurale mijlocii, pe care – angajat fiind și eu în luptele politice îndată după război – o susțineam, în discuțiile între amici politici, în vederea întocmirii unui proiect de reformă agrară. Dacă s-ar fi respectat cele două principii de mai sus, ar fi trebuit ca – din toate moșiile – să se fi rezervat o cotă convenabilă pentru parcelarea în loturi mijlocii, care să constituie fondul unor gospodării economice independente.
Așa cum au făcut colonizarea austriacii, în secolul al XVIII-lea (sub împărații Carol al VI-lea, Maria Theresa și Iosif al II-lea) cu șvabii în Banat: un țăran este așezat pe aproximativ 34 jugăre (cca. 17 ha). Plecând de la rezultatele politicii noastre agrare și de la situația grea pe care a produs-o această politică, se pot formula problemele ei actuale și țelurile de urmărit de aici înainte astfel:
- Principiul fundamental trebuie să fie lotul economic, de întindere îndestulătoare, încât să asigure traiul țăranului și să permită utilizarea la maximum a inventarului, viu și mort. Cum s-ar putea ajunge la înfăptuirea lotului economic?
a) La colonizările care se vor face în Basarabia (n.n. – articolul a fost scris în 1943-1944, în cursul Războiului al II-lea Mondial, după recucerirea Basarabiei) autoritatea să rămână neclintită în apărarea și aplicarea principiului, pentru a nu se repeta fenomenul de după Primul Război și se va agrava situația noastră social-agrară.
b) Prin executarea comasării. Se știe că marea majoritate a proprietăților agricole țărănești constau în parcele atât de mici, numeroase și risipite, încât exploatarea lor devine foarte neeconomică. Un exemplu: în Brașov, un proprietar deține 60 jugăre (34,5 ha) în 300 de parcele cu o întindere medie de 19 arii!
c) La vânzări-cumpărări de terenuri agricole, vecinii să aibă dreptul de preemțiune.
d) La cumpărarea de moșii mari, Statul să-și rezerve dreptul de a le parcela în loturi economice, în virtutea principiului că proprietatea rurală trebuie să îndeplinească o funcțiune socială.
e) Prin ameliorații funciare, s-a socotit că regularizându-se cursurile de apă din Vechiul Regat (295 la număr) s-ar obține 1.100.000 ha teren de cultură. - Din punct de vedere juridic, principiul lotului economic are un corolar tot așa de important ca și principiul: indivizibilitatea moștenitorului unic”(la succesiune, n.n). Popovici Lupa
N.B. Detalii, inclusiv constituirea unei clase rurale mijlocii, pe care o propune autorul în 1944, în ediția viitoare.
Dr.ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Şi totuşi… Pământul (I)
Citește și Pastila de frumos. „Să îngenunchem şi să cerem binecuvântarea florilor”
0 Comentarii