Așa a fost să fie, a nu fi indiferent la lucrurile pe lângă care treci în viață, mai ales atunci când la originea unora ai fost implicat, într-un fel sau altul. Simpla „vedere” de la „suprafața minții”, după cum obișnuia un coleg să se scuze atunci când lua decizii nefondate, se transformă în pură și adâncă analiză. Sub auspiciile unor asemenea considerente am pornit, duminică, 3 martie a.c., împreună cu colegul, ing. Gh. Voica (fermier pomicol), pe Valea Bratiei. Parcă o ironie a soartei, nu se putea mai sugestiv să facă o sinteză a vieții numeroaselor dealuri de pe Valea Bratiei, intrând pe la Bășești, Bălilești, Poienița, Vlădești, Aninoasa, să găsești, pe frontispiciul unui depozit de fructe, punctul terminus al rodului care ar fi urmat să coboare și să îl umple, împlinindu-se truda, să descoperi scris cu majuscule „Pompe funebre”.
Este, de fapt, realitatea, aproape de neimaginat, pe care am constatat-o în vizita pornită cu un obiectiv precis, o livadă din tarlaua Bahna, com. Vlădești. Cu prilejul unui studiu pe probleme pomicole intreprins în anul 2007, livada de meri respectivă, luată ca obiectiv în analiză, înființată de C.A.P., nu suferise rigorile Legii 18/’91, nefiind retrocedată. Primăria ne-a pus la dispoziție un tabel cu foștii proprietari ai celor 32,5 ha. Au fost înregistrați 57 proprietari cu suprafețe de 0,03 ha, iar în trei situații peste 1 ha, majoritatea între 0,3-0,6 ha. Care este situația după 16 ani: livada există în integralitate, e a nimănui, niciun proprietar nu și-a revendicat terenul. Pomi, fără nicio îngrijire, au devenit adevărați copaci, coroanele îndesite, multe ramuri uscate, îngălbenite de invadarea lichenilor. O mică turmă de oi își făcea veacul pe terenul înțelenit de decenii, cu un sol, de altfel, fertil, de luncă. Am dorit să constat urmările Legii 18/91, de retrocedare. De repulverizare a exploatațiilor, de fapt, dezastrul agriculturii! Mă gândesc care ar fi fost soarta celor 32 ha livadă dacă erau divizate în 3 ferme a câte 10 ha și atribuite (ca arendă în prima etapă) unor specialiști disponibilizați din fostele unități agricole desființate. Soluție pe care am propus-o la nivel național pentru trecerea agriculturii socialiste la exploatarea privată, încă din 1991.
Citește și Pastila de frumos. Mici detalii – semnificative
Traseul l-am continuat prin Aninoasa și apoi, câteva zeci de km, pe dealurile dintre Berevoești și Câmpulung Muscel. Imagine de coșmar. Sute, mii de hectare, cât cuprinde perspectiva, o adevărată pădure de foste „pometuri” în seama nimănui. Cândva, stropeau, măcar. Tăieri, îngrășăminte, lucrarea solului, nici pomeneală, de ani și ani. Este o imagine tristă a întregii zone de dealuri subcarpatice pornind de la Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Argeș, Dâmbovița, Prahova, Buzău. Sute de mii de locuitori ai acestor locuri, mulți tineri, își duc veacul pe dealurile roditoare ale Italiei, Spaniei, Franței, întrerupând, pentru totdeauna, șirul generațiilor țăranului român! Ca unul ce a reușit ceva în domeniu în timpuri potrivnice din alte puncte de vedere, respectiv plantarea a 62.000 ha în sistem intensiv și superintensiv, în „cincinalul” meu, de coordonare a pomiculturii, la nivel național, afirm că se poate redresa starea și mai ales că trebuie cu necesitate. Până la pornirea, sperăm, a unei acțiuni la nivel general, ar fi de dorit ca Argeșul să-și recapete blazonul de prim județ pomicol al țării. Nu 57.000 ha la cât se ajunsese într-o perioadă, cu unele amplasamente necorespunzătoare, pe pante cu terenuri nestabile, poate în jurul a 20.000 ha, cât mai figurează în scripte. Argeșul o poate face, mai ales că beneficiază, unicat, de două instituții de specialitate, Institutul de Cercetări Pomicole Mărăcineni și Societatea Națională a Pomiculorilor, care îi pot asigura expertiza calificată pentru reușita unei pomiculturi moderne, implicit și a unor depozite de păstrat fructe ca să-și îndeplinească misiunea.
Să dea Dumnezeu ca, după alegerile anului, cârmuitorii să aibă voința să o realizeze, între altele și Valea Bratiei să devină un „colț de rai”, așa cum harnicii locuitori ai locului o merită!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Mici detalii – semnificative (II)
0 Comentarii