Poienilor, pe care altădată cei cu obârșia în satele românești alergau cu tălpile goale, le-a luat locul, în cuprinsul coloșilor de beton ai orașelor, în parcuri, grădini, minunatele și binefăcătoarele daruri verzi pe care le numim peluze. Asemănător arborilor (despre care am făcut vorbire), zestrea verde formată din mii și miliarde de mici firișoare, înfrățindu-se, asigură covorul verde atât de odihnitor și reconfortant privirii și sufletului nostru. Gazonul reprezintă un element de o foarte mare valoare decorativă, creează o atmosferă de calm și liniște, întinderile mari introduc în peisaj o notă de solemnitate și romantism, constituind fondul principal, până la 75-80% din componenta spațiilor verzi, parcuri, grădini.

Sub aspect sanitar, gazonul contribuie la reîmprospătarea aerului, a umidității; măsurătorile au dovedit că, în arșița verilor, temperatura aerului la suprafața gazonului este de 22-24 grade C, în timp ce pe betonul și asfaltul alăturate se ating 30-45 de grade.
Instalarea gazonului, realizarea peluzei și întreținerea acesteia au devenit o adevărată artă: se folosesc plante graminee, cu frunza îngustă, creștere redusă, cu capacitate de înfrățire, de obicei un amestec de cel puțin trei specii, cel mai frecvent selecție de Lolium, Poa și Festuca. Semănarea se face primăvara, în mustul zăpezii, în teren foarte bine mărunțit, fertil, neted.

Citește și Pastila de frumos. „Tulipa Piteşti”, pe Calea Bucureşti

Mai nou, s-au creat adevărate pepiniere de producere a gazonului, care îl livrează sub forme de brazde așternute pe teren și care asigură formarea imediată a peluzei. Întreținerea, pentru menținerea permanentă a verdelui proaspăt, constă în udarea repetată (rădăcinile ierburilor, în majoritate, pătrund numai 4-6 cm în sol). Principala lucrare o constituie, însă, tunderea ierbii. Pe peluzele din marile parcuri, cu suprafețe întinse, cu aspectul unor pajiști naturale, tunderea (de fapt, cosirea) se face de două-trei ori pe an, în timp ce pe peluze, se face din 10 în 10 zile. Tunderea a devenit o lucrare efectuată de plăcere și relaxare datorită gamei echipamentelor mecanice existente. Îngrășarea este, de asemenea, absolut necesară, ca urmare a sărăcirii solului prin tunderea și îndepărtarea repetată a masei vegetale. Se folosesc îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu. Doresc să citez, punctual, deocamdată, o singură situație mai puțin reușită, din centrul Piteștiului. Peluza verde (acum aproape uscată) din micul scuar de circa 2.500 mp, alăturat Colegiului “Brătianu”, este supraîncărcată cu plante (mai puțin decorative), aruncate fără nicio regulă peisagistică, plus nelipsiții 40 de „pinteni de beton” (made in Pitești?!), şi a devenit și mai mică, betonul ocupând 60% din întreaga suprafață. Vom reveni.
Dr. ing Ilarie Isac