Ne aflăm încă în copilărie (a „Simfoniei Lalelelor”) și, după cum viața ne dovedește la fiecare pas, primii ani (cei 7 ani de acasă) sunt definitorii în evoluția pe toate planurile a oricărei ființe, dacă este să considerăm și „Simfonia” nu ca o adevărată ființă, oricum, însuflețind sute de mii de oameni – o jumătate de secol – oferindu-le, anual, prilej de a admira, expuse în același loc, cele mai desăvârșite creații Dumnezeiești din lumea florilor. La care este alăturată contribuția creativă a minții și trudei unor împătimiți dintre noi care își dedică viața în slujba frumosului – cercetătorii. Insist cu consemnarea unor aspecte din perioada debutului „Simfoniei”, din două considerente: # în primul rând, deoarece unele dintre ele este necesar a nu fi uitate, ci luate în considerare la organizarea actualelor ediții; # altele, pentru că suntem datori cunoașterii adevăratei istorii, contrapondere la numeroase deformări și falsuri ale unor istorii pe care le-au numit „paralele” - asupra cărora voi mai reveni. În sfârșit, la ediția III, în 1980, după primele ediții în care nu s-a manifestat în prim plan, edificat de succesele Expoziției, validate de eșaloanele superioare de partid, primarul de excepție care a fost Valeriu Nicolescu s-a simțit derobat de ideologia partinică, apărând în fața Casei Sindicatelor și inaugurând S.L. din anul respectiv. Am în față imaginea cu cuvântarea acestuia, asistat de președintele Comisiei Centrale, Ion Ceaușescu, și acad. Prof. Vasile Sonea de la Catedra de Floricultură a Facultății de Horticultură din București. Dovadă a ecoului ajuns în mediul profesional-universitar din țară.
Pot evidenția între contribuțiile marcante ale lui Valeriu Nicolescu în viața S.L. în primul rând cele 20 ha de la Valea Teiului pe care a și condus lucrările de amenajare a ceea ce trebuia să devină Expoziția Națională Horticolă Permanentă, dezavuată și abandonată de conducerea spațiilor verzi din epocă, Alexandru Popa și Mircea Pungoci. Remarc însă tot atât de major un adevărat cult al ospitalității pe care l-a instituit pentru cei 3-5 realizatori ai standurilor din Expoziție, veniți din întreaga țară, asigurndu-le în afară de confortul – masă, casă pentru 4 zile–nopți - și petrecerea plăcută a timpului, oferindu-le, în afară de obiectivele culturale din Pitești, deplasări la Curtea de Argeș, Câmpulung, Barajul Vidraru, Muzeul Golești, Stațiunea Vitivinicolă Ștefănești etc. Consider că a constituit un factor al perenității S.L., care, adaptat noilor condiții, ar trebui reluat.
După patru ediții, primarului Valeriu Nicolescu i-au fost retrase prerogativele – urmarea unei exlplozii majore la Petrochimie, fiind îndrumat spre Primăria Slatina-Olt. I-a urmat Manole Bivol, fost primar la Câmpulung, conform conceptului ceaușist de „rotație a cadrelor”, pentru evitarea înrădăcinării și a relațiilor oculte. După 5 ediții a fost înlocuit, de asemenea prin rotație, de primarul de la Curtea de Argeș, Nicolae Zevedei, organizator a 3 ediții din comunism, ultima, XII, în 1989. Expozițiile dendro-floricole din această perioadă au avut loc în holul Casei de Cultură a Sindicatelor, începând cu ediția III, extinzându-se și pe platoul din fosta Piață „Lenin”. La fiecare ediție, după vizitarea Expoziției, participanții erau conduși la principalele realizări peisagistice din municipiu, după care se participa la Simpozionul Tehnico-Științific, care se ținea, după Teatrul „Davila” la prima ediție, de regulă la Mărăcineni, la Trustul Pomiculturii.
Aș exemplifica cu cel de la ediția X, 1987: s-au prezentat 19 referate tehnice, între care cel susținut de Gheorghe Pacea, privind expoziția dendro-floricolă de la Cairo - Egipt, unde domnia sa a realizat standul de succes al României, respectiv 1000 de mp spațiu verde, cu plante duse de la noi. S-au mai alăturat și ședințele plenare ale Comisiei Centrale de Floricultură, Dendrologie și Arhitectură Peisagistică. Cu aceste ocazii, marele maestru al imaginii, Ion Butnicu, prezenta de fiecare dată filmul edițiilor anterioare. Din păcate, întregul film al „Simfoniei Lalelelor” zace undeva la urmașii acestuia, fără a fi valorificat, cum s-ar cuveni. Numitele „mese festive” date la primele două ediții la Mărăcineni, apoi la restaurantul „Argeșul” și la „Cornul Vânătorilor”, au avut în vedere, cu prioritate, participanții, realizatorii de standuri, căroria li s-au acordat chiar distincții stabilite de jurii după anumite criterii. De analizat, pot fi găsite forme de participare și stimulare a competiției specifice contextului actual. Urmează „firul” după revoluție, 1989.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii