Am finalizat articolul din ediția trecută referindu-mă la o tăbliță agățată pe o clădire de pe str. Crinului, o simplă banalitate pentru marele public, deosebit de semnificativă, însă, în viața „Simfoniei Lalelelor” (S.L.); reprezintă ultima expresie, „ultimul pas” al unei îndelungate acțiuni diabolice a frustratului Mircea Pungoci în dorința de a se infliltra, treptat, în istoria S.L., declarându-se chiar fondator. Cum s-au petrecut lucrurile, le prezint, nu din simple amintiri ci fiind consemnate în documente, multe date publicității în decursul timpului. Astfel, în „Jurnalul de Argeș” din 20-26 martie 2002, și în „Argeșul” din 22 martie 2002 am publicat un articol care se constituie în „Certificatul de naștere” al „Simfoniei Lalelelor”.
Venind în Pitești la 1 martie 1977, ca director al Trustului Pomicol Mărăcineni, am rămas extaziat de covoarele de lalele de pe peluzele din centrul orașului, cu deosebire de o colecție mică, alăturată Teatrului „Alexandru Davila”. Mi-a încolțit ideea organizării unei manifestări care să ofere posibilitea de a fi admirate de o țară întreagă și nu numai. Vizitasem astfel de evenimente în Olanda, la ele acasă, în stagiul de la Versailles, la expozițiile din Erfut și Hamburg, cele două Germanii ș.a. Am conceput structura, i-am dat numele, m-am destăinuit singurei persoane pe care o cunoșteam în Pitești încă din 1970, când m-a sprijinit la amenajarea unui mic părculeț la Stațiunea Voinești, unde lucram atunci, inginerul șef de la Spațiile Verzi, Gheorghe Pacea. Am mers împreună la primarul Valeriu Nicolescu, acesta declarându-se de acord să asigure „infrastructura”, fără a se afișa domnia sa, cunoscând ideologia obtuză de partid a epocii.
În cunoștință „de cauză” legat de asemenea elemente, a trebuit să asigur participarea la primele ediții a instituțiilor din țară cu preocupări în domeniul floricol (universități, grădini botanice, serele „Codlea”), de mare ajutor fiindu-mi propriile stațiuni din cadrul Trustului. Cu sprijinul concret al ing. Gheorghe Pacea. Nu am cunoscut individul Mircea Pungoci, probabil debutant, prin curte, pe la Spațiile Verzi. Acțiunea sa meschină în viața S.L. a început din 1980, după plecarea la Mărăcineni a lui Gheorghe Pacea, căruia i-a luat locul la Spațiile Verzi de pe lângă Primăria Pitești. Totul prin prisma dorinței nestăpânite de a se introduce la originea S.L. Îndepărtând de eveniment pe mine și mai ales pe dl. Pacea. Pentru a denatura și dilua cine și cum s-au scos lalelele în spațiul public – Piteștiul – în 1972, conform fișei postului, de inginer șef Gheorghe Pacea, a înscenat o legendă, un geamantan de la o piață din Arad, sacralizând până și numele proprietarului tarabei! Nimic de Pacea care a înființat pepinierele orașului, Expoparcul și toată concepția spațiilor verzi, cu o remarcă specială pentru kilometri de garduri vii. Insinuîndu-se printre primari ca a toate știutor în problemele S.L., cu deosebire în epoca Pendiuc, după câteva ediții ale S.L. a reușit să desființeze bicefalismul în organizare (Primărie–Trust–Institutul Pomicol), eliminând tocmai inițiatorul conceptului, Institutul, introducând în coorganizare Spațiile Verzi, unde funcționa ca inginer șef. Devenit purtător de cuvânt pentru mass media, prin delațiune, mi-a fabricat declarațiile – pe care nu le-am făcut - toate țintite în a-l apropia de istoria „Simfoniei”. Pe dl. Pacea l-a uitat definitiv. Nu am mai fost nici măcar invitat la majoritatea edițiilor „Simfoniei”.
Aminteam într-o ediție trecută, descoperindu-l pe dl primar Cristian Gentea anul acesta, în Lunca Argeșului, cu ocazia plantării bulbilor, orientându-se către un loc pentru amplasarea unei case a S.L., respectiv un pavilion expozițional adecvat; precizez că locul fusese găsit cu 50 de ani în urmă la Valea Teilor. Începuseră lucrările, în martie 1980 („Secera și Ciocanul”), am fost surprinși de gazetarii Buțoiu și Mușat, eu și dl. Pacea, dând unele îndrumări, locație pe la care Mircea Pungoci nu a călcat, îngropând-o, sprijinit de Ion Sârbu, prim secretar PCR. Expoziția și-a doborât standardele de calitate, renunțându-se treptat la Simpozion și la realizatorii profesioniști. Politizare, concurs de mâncat mici, artificii, Adi Minune. Scrie și o istorie a S.L., țintită, ca document pentru inscripția de „fondator” de pe tăbliță! Mă voi strădui să consemnez ca făcând parte din istoria S.L., intervențiile în mass media, singura mea cale pentru menținerea conceptului original. De asemenea, contribuția publicațiilor și a TV argeșene în asigurarea notorietății de brand pe care a căpătat-o. Și, desigur, menționând erudiții jurnaliști care mi-au fost alături.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii