În continuare, Corneliu Leu privește prin grădinile altora, sugerându-ne idei… poate, poate, vom mânca și noi mere de pe propriile meleaguri!
„…Sistemul de organizare este simplu: această cooperativă funcționează din 1916 și, pe parcursul timpului, diverse mișcări, deci și tendințe politice, au încercat să și-o atragă. Dar n-au avut cum, întrucât unicul ei scop a fost și rămâne căutarea de a obține o cât mai bună valorificare pe piață a produselor familiilor care o compun. Or, aceasta se vede clar în prețuri, în venituri, în viața oamenilor și face nul orice amănunt de altă natură.
Am studiat aceasta în mai multe birouri locale ale inspectoratelor agricole din trei regiuni cu mare pondere agronomică și agricolă: Volos, Katherini și Kavaka. Oriunde, ca și în legislația care există pe plan național, rezultă, conform logicii și pragmatismului – noțiuni născute aici, pe acest sol generos gândirii pozitive a omenirii – următoarele criterii:
– Sfințenia proprietății de familie ca temei material al acestei celule de bază a societății, ca stimul pentru membrii ei de a se într-ajutora, a pune mâna lalolaltă, indiferent de pregătirea pe care o au, a-și conjuga forțele pentru asigurarea venitului anual ce le asigură traiul și, în mod dorit, prosperitatea.
– Veșnica stimulare a inițiativei fiecărei familii de a-și pune cât mai bine în valoare resursele.
– Unirea, pe criterii absolut democratice, a acelor familii care au comuniuni de interese în cooperative, care, spre a nu deveni monopoluri mari, de nesupravegheat din punct de vedere al fiecărui țăran, nu pot să depășească aria satului respectiv.
– Ca organizație obștească menită să colecteze, să depoziteze și să valorifice cât mai bine produsele membrilor ei independenți, cooperativa este și ea independentă, o simplă organizare a rețelei de cooperative pe județe, neavând decât scopul de a se ajuta între ele. Astfel, legătura cu federația județeană a cooperativelor, ca și cu uniunea națională, este benevolă, organismele care nouă ni se par superioare străduindu-se să facă servicii și să se arate utile celor inferioare, pentru că acestea hotărăsc dacă plătesc sau nu plătesc serviciile obținute.
– Nimic care să împiedice, nimic care să dirijeze sau să dispună față de propria chibzuință a țăranului, ci doar stimularea la acești funcționari județeni sau centrali a imaginației prin care să li se facă tot mai utili țăranilor și să le demonstreze că îi ajută la progres și la ușurarea efortului.
În felul acesta, se asigură funcționarea democratică a unei adunări generale active, lesne de convocat la nivel satului și lesne de lămurit în privința rezultatelor care se văd prin prețurile obținute de cooperativă. Oamenii se angajează să livreze vreme de minimum zece ani întreaga lor producție anunțând-o prin estimații anuale și realizând-o la calitățile cerute. Iar cooperativa depozitează, contractează, ambalează și vinde în așa fel încât să obțină prețurile cele mai ridicate, din care se asigură membrilor venituri în raport direct cu cantitatea livrată.”
Va urma.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. O ţară bogată cu ţărani bogaţi (I)
Citește și Pastila de frumos. O ţară bogată cu ţărani bogaţi (II)
0 Comentarii