În 1978, cu prilejul primei ediții a Simfoniei Lalelelor, oaspeții, realizatorii standurilor în expoziția dendro floricolă și participanții la Simpozionul Tehnico-Științific, academicieni, profesori universitari, cercetători, arhitecți, directori de grădini botanice ș.a, vizitând Piteștiul în mod organizat, au apreciat în mod deosebit podoaba gardurilor-vii, cu mare măiestrie amplasate în spațiile cele mai necesare pentru a asigura orașului atributul, aflat pe buzele tuturor, de oraș cochet! Presa vremii („Secera și Ciocanul”, din 12 mai 1978) consemna: „De fapt, originalitatea în spațiile verzi piteștene o dau abundența gardurilor-vii (60km!) și avalanșa de lalele (70.000 de lalele) cultivate în zona centrală”, unicat între orașele țării.
Citez din nou numele arhitectului Gh. Pacea: a început cu începutul, având în vedere volumul imens de material săditor necesar, și a înființat două pepiniere cu 60 ha teren. Pentru istorie și pentru adevăr, este corect să consemnez însă amintirea unui reputat condeier al urbei noastre care, la începutul deceniului al 7-lea al încorsetatului secol trecut, a cunoscut deschiderea spre nou a unui lider puternic politico-administrativ al timpului – între altele și poet – și care a dat liber pentru garduri-vii în Argeș! Multe orașe din lume, aș aminti Copenhaga, aproape nu mai au garduri moarte din lemn, fier sau beton! Gardurile-vii au o multitudine de beneficii, mai ales în orașe, asigurând o armonie și un dram de umanizare în cuprinsul marilor întinderi de beton. Fără a neglija rolul sanitar, de împrospătare a aerului, precum arborii și iarba.
Citește și Pastila de frumos. Spaţiul verde – componentă de prim ordin a vieţii piteştenilor
Între speciile cele mai folosite pentru constituirea gardurilor-vii remarc: Ligustrumul (lemn câinesc), Buxus, Spirea, Faxus, Thuia, Mahonia ș.a. Gardurile vii ar trebui să își găsească mai mult locul și în gospodăriile sătești, chiar pentru delimitarea și apărarea grădinilor. O specie deosebit de potrivită pentru zona noastră o constituie carpenul, care poate fi procurat din lăstărișul pădurilor, asigurând garduri înalte, de 2-3 m, impenetrabile dacă sunt formate din două rânduri. Recomandate mai sunt Pirachanta și Gradicea. Revenind la „zestrea” din Pitești, trebuie să recunoaștem că starea acestora nu poate fi mulțumitoare: în afară de „tundere”, care se efectuează fără o exigență înaltă, constatăm o stare de vegetație necorespunzătoare (lipsa verdelui proaspăt, revigorant), neuniformitate, multe goluri, plante uscate etc. Exemplific cu perimetrul Expo Parc, Bulevardul Brătianu și în general… Sper ca „aerul proaspăt” pătruns în Pitești în ultima perioadă să includă pe agendă, poate și prioritar, și revigorarea, chiar extinderea acestei podoabe verzi pe care Piteștiul și-a creat-o, cu prioritate la nivel național. S-ar impune chiar unele reglementări locale privind responsabilitatea limitrofilor față de avutul verde public.
Dr. ing Ilarie Isac
0 Comentarii