Teme de meditație pentru început de nou an despre frumosul (și reversul acestuia) din noi

Înțelepții din toate veacurile au spus că binele omului depinde de ceea ce se află în sine însuși, se petrece înlăuntrul său ca rod al simțirii, al voinței, al cugetării. Cum putem dobândi acest bine al ființei noastre? Negreșit, pe lângă cele trebuincioase trupului, traiului zilnic, trebuie să avem de înfăptuit și un rost, un țel, care să dea o împlinire a vieții, un înțeles înalt și cu care să ne putem împodobi zilele, anii pe care-i trăim în toate anotimpurile vieții noastre. Iată cât de frumos și simplu rostește acest îndemn Ibsen (dramaturg norvegian, 1828-1906): „E-nălțător să îți alegi un țel/ Și-apoi, trecând prin foc, s-ajungi la el”. Cei care nu avem un țel, un ideal, suntem lipsiți de steaua călăuzitoare a vieții și nu mergem decât prin bezna nopții. Iar dacă-l avem, să ținem seamă ca împlinirea acestuia să nu fie ca dobândirea unui succes, ci ca o curățire, înnobilare a ființei, cum spune Ibsen, trecând prin foc… să te purifici! Având un țel înalt, curat în viața noastră, începând din anotimpurile tinereții ne vom găsi forța în noi înșine și nu ne vom lăsa purtați (după un cuvânt al scriitorului și filosofului francez Montaigne) „cum sunt cele plutitoare, fie agale, fie furtunatic, după cum e unda”.

Citește și Pastila de frumos. „Expo Parcul Gh. Pacea”!

„Pe măsura veacurilor”

„Adesea, mergând prin veacuri și chiar milenii în urmă, la clasicii creației spiritului uman (filosofi, scriitori etc.), mă opresc din lectură și-mi spun cu mirare: O, zei, o, Doamne, parcă n-ar fi scris atunci, parcă ar fi scrise pentru noi, cei de azi!” – se destăinuie cu rigoare Mihai Vlasie. Negreșit, valorile adevărate (ca și divinitățile) n-au creat pe măsura unei singure zile sau numai pentru timpul lor, ci pentru măsura tuturor veacurilor. De pildă, scriind despre slăbiciunile, „păcatele” omenești, acestea par la fel și azi, doar că astăzi sunt mai stilizate, mai rafinate, adică mai parșive, încât te întrebi: a existat o devenire morală în viața omului de-a lungul veacurilor pe care le-a trăit? Ce-au făcut religiile, atât cele specifice unor popoare, cât și cele universale?

De asemenea, găsești în scrierile acestora și valori ale spiritului uman care, de-ar fi fost sădite, înrădăcinate în noi, am fi dacă nu zei, cel puțin semizei. În adevăr, acești izvoditori de valori cunoscute și necunoscute ale culturii au creat pe măsura tuturor veacurilor. Și nu numai pentru poporul care i-a născut, ci pentru toate ramurile pământului, așa cum notează Tolstoi în „Jurnal” (reproduc din memorie): „Un scriitor adevărat scrie pe înțelesul popoarelor, așa cum au fost scrise Evangheliile. (Doamne, ce comparație frumoasă!). Cercetându-le viața, mulți dintre scriitorii de seamă ai spiritului omenesc nu au fost fericiți pe această lume, ba unii nu numai că nu s-au bucurat de onoruri, de glorie, după cum s-ar fi cuvenit, dar nici măcar n-au fost luați în seamă și au sfârșit în tristețe. Dar valoarea creației lor străbate prin veacuri, cum spun aceste versuri ale lui Horațiu: «Tot ce-i mai bun în mine va să înfrângă moartea! / Mereu, mereu voi crește în veacuri viitoare / întinerit de slavă… O, zei, ce răsplată minunată, meritată: să crești în veacuri viitoare întinerit de slavă!» Ce frumos! E adevărat că poetul latin (65-8 îH) a fost protejatul împăratului Augustus, datorită lui Mecena, dar a fost fiu de sclav eliberat”.
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Laleaua „Tulipa” – File de istorie – Tulipomania (I)