„Un pic de durere te face profund. Mai multă durere te afundă prea mult. C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă; cu multă avere n-ai somn și te apasă. Un pic de-mplinire te face mai bun; prea multă împlinire te face nebun. Un pic de putere te face mai tare; prea multă putere pe alții îi doare. C-un pic de respect ești încrezător; cu prea mult respect devii sfidător. Un pic de îngrijire te ține mai bine; prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire. C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă; dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă. Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate; păstrează, creștine, măsura în toate”.
Citește și Pastila de frumos. Spaţiul verde – componentă de prim ordin a vieţii piteştenilor
O molimă a vieții politice
„Dacă s-ar putea închipui un popor întreg îndeletnicindu-se cu politica și dacă de la cel dintâi până la cel de pe urmă, de la cel mai luminat până la cel mai ignorant, de la cel mai grijuliu pentru menținerea unei stări actuale până la cel mai îndreptățit să râvnească la răsturnarea ei, ar fi stăpâniți de mania de a discuta afacerile publice și de a pune mâna pe guvernare; dacă s-ar observa efectele pe care această boală le produce în existența a mii de ființe omenești; dacă s-ar calcula turburarea pe care o aduce în fieștece viață ideile false pe care le introduce în orice spirit, sentimentele perverse și pasiunile dușmănoase pe care le seamănă într-o mulțime de suflete; dacă s-ar socoti timpul răpit muncii, discuțiile, risipa de puteri, ruina prieteniilor și amicițiilor false și a afecţiunilor, care nu sunt decât duşmănoase, pârele, distrugerea loialității, a încrederii, a siguranței, a politeței, chiar introducerea prostului gust în vorbire, în stil, în artă, dezbinarea iremediabilă a societății, bănuiala, indisciplina, enervarea și slăbirea unui popor, înfrângerile care nu sunt o inevitabilă consecință, dispariția adevăratului patriotism și chiar a adevăratului curaj, greșelile pe care fatal fiecare partid trebuie să le săvârșească, rând pe rând, pe măsură ce ajunge la putere în condiții întotdeauna aceleași, dezastrele și prețul cu care trebuiesc plătite; dacă se ține socoteala de toate acestea, nimeni n-ar mai șovăi a spune despre o asemenea boală că nu e cea mai funestă și mai spăimoasă molimă ce se poate abate asupra unui popor, că nu mai e alta care să aducă mai crude loviri vieții private și vieții publice, existenței materiale și existenței morale, conștiinței și inteligenței și, într-un cuvânt, că niciodată n-a fost pe lumea asta un despotism care să poată face atâta rău.”
Scurt comentariu. Este zugrăvită, acum peste un secol, o molimă, o urgie, care e pretutindeni și oricând aceeași, în afară de spațiu și timp. Am trăit-o și oglinda se potrivește de-aidoma cu viața noastră politică actuală.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citelte și Pastila de frumos. „Tulipa Piteşti”, pe Calea Bucureşti
0 Comentarii