Comunitatea piteșteană, dovedind o adevărată vocație în a-și evoca trecutul, tradițiile, istoria, iată că și în anul acesta prin cea de a 31-a ediție a „Zilelor Municipiului Pitești” o face printr-o serie de manifestări marcând cei 635 ani de atestare documentară, respectiv hrisovul din 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân, dăruind o moară Mânăstirii Cozia, consemnează, pentru prima dată, că aceasta se află în hotarul Piteștiului. Ample manifestări, la sfârșitul săptămânii trecute, au evocat evenimentul, bucurând întreg orașul: concerte, expoziții, concursuri sportive, conferințe ș.a. Doresc să mă opresc la ședința festivă a Consiliului Local al Municipiului Pitești, organizată cu acest prilej, în care s-a trecut în revistă istoria parcursă, în cele câteva secole, de la nivel de sat – târg, pe toate planurile, administrativ, economic, comercial, cultural, până la cochetul municipiu modern din zilele noastre. S-au evidențiat și numeroasele proiecte și inițiative prezente care au în vedere dezvoltarea spre trepte superioare, alături de marile municipii precum Cluj-Napoca, Timișoara etc.
În cadrul respectivei festivități nu s-a uitat să se evoce, dimpotrivă, s-a subliniat, o calitate rar întâlnită la o întreagă comunitate, respectiv dragostea, iubirea, admirația pentru o floare, pentru una dintre cele mai desăvârșite din lumea mirifică de forme și culori, create de Dumnezeu, pentru lalea. Floare cu deja o istorie publică de jumătate de secol, care i-a adăugat Piteștiului numele de „oraș al lalelelor” și a asigurat organizarea unei bijuterii de Simfonie a Lalelelor.
Față de toate acestea (după cum am informat în ediția trecută), Consiliul Local, considerându-mă purtător de cuvânt al lalelelor, a emis și făcut public o Hotărâre în care a consemnat: „…pentru contribuția importantă la dezvoltarea și creșterea prestigiului municipiului Pitești pe plan național și internațional”. Contribuția respectivă aparține exclusiv Simfoniei Lalelelor și mă gândesc la nivelul la care ar fi putut să o facă dacă în viața acestuia nu ar fi intervenit „Simfomania” care a împiedicat-o de la înălțarea firească de la o ediție la alta. Estimez că stadiul în care se află reprezintă numai 60-70% din ce ar fi putut atinge fără micile frustrări și metehne omenești.
Citește și Pastila de frumos. Valea Mosellei şi… priorităţile fondurilor din PNRR
Mulțumind și acceptând înalta cinste ce mi se face, am repetat și o voi face mereu, despre necesitatea reproiectării peisagistice a Luncii Argeșului și amenajarea unui Complex cultural-expozițional cu un pavilion pretabil pentru o expoziție floricolă.
O coincidență a făcut ca vineri, 19 mai, după ședința festivă de la Filarmonică, să particip la o altă „evocare”, cu rădăcini de trecut, de dimensiuni mai reduse, familiale (de unde pluralul din titlu).
Este o inițiativă originală a unuia dintre fiii mei, care, constatând numărul mare de verișori proveniți de la cei 8 frați ai mei, le-a propus și a constituit un „Grup al verișorilor Ion D. Isac”, numele bunicului lor. Cu comunicare permanentă prin WhatsApp. Principala activitate, o întâlnire anuală, itinerantă, la jumătatea lui mai, de vineri-duminică. Prima, desfășurată anul trecut, la Gorj, Baia de Fier – Novaci, a reunit 32 de participanți. Anul acesta, 19-20 mai, la pensiunea Lăzăroiu. Am vizitat satul Antonești, Cetatea Poenari, Barajul Vidraru, Mănăstirea Curtea de Argeș. Au fost 33 de participanți, inclusiv din Franța, SUA, Austria.
O reflecție, mai ales în trecut, adesea existând o adevărată „dihonie” între neamuri, mai ales pentru pământ. Iată că se poate și altfel!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Bujorul – legiferat floare naţională
0 Comentarii