Orfelinatele lui Ceaușescu, lagăre de exterminare pentru copii

În perioada comunistului, între anii 1954 și 1989, în România au existat 29 de orfelinate pentru copiii cu dizabilități. Ele erau cunoscute ca fiind cămine-spitale, dar micuții care au ajuns aici au avut parte de tratamente inumane. Peste 300.000 de copii au fost internați în acele instituții.

Citește și: Întorsătură de situaţie în procesul lui Sorin Balaş & co. S-a cerut sechestru pe averea şefului de la Ocolul Silvic Piteşti şi a tatălui secretarei lui Chiriloiu

Orfelinatele lui Ceaușescu sunt și astăzi un subiect controversat în România. Încă din 1954 au existat la noi în țară așa numitele cămine-spitale. Aceste instituții erau destinate, în mare parte, copiilor cu dizabilități. Lucrurile au început să devină și mai grave după 1966, când Nicolae Ceaușescu a semnat Decretul 770.

Politica demografică din perioada comunistă a avut la bază acest Decret 770, care a intrat în vigoare pe 1 octombrie 1966. Acesta viza creșterea natalității prin interzicerea întreruperii de sarcină. Avortul era permis doar în anumite situații limită, printre care și punerea vieții mamei în pericol.

În 1967, rata fertilității a devenit dublă față de anul precedent. Rezultatele nu au durat foarte mult timp, multe femei făcând întreruperi de sarcină în secret. Numărul de copii născuți a crescut considerabil, dar au început să apară și efectele negative. Mulți dintre acești copii erau nedoriți sau se nășteau cu probleme de sănătate, motiv pentru care au apărut orfelinatele lui Ceaușescu.