# Interviu cu Dan Nicolae, şeful IPJ Argeş # În momentul în care ați preluat funcția de inspector șef ați făcut o evaluare a IPJ. Ce ați găsit aici?
– E normal să faci o evaluare. Din mai multe puncte de vedere nu se stătea bine. Vă și spun ce lucruri nu mi-au plăcut mie. Pe de o parte am evaluat structurile operative și aici mă refer la investigații fraude, investigații criminale, la arme și substanțe explozibile și am constatat următoarele lucruri. Toată lumea vorbea despre economia subterană, despre evaziune, contrabandă, dar din păcate la sfârșitul anului 2009 am constatat că numărul persoanelor arestate pe infracțiuni economice era zero, din punct de vedere al sechestrului asigurator pentru recuperarea prejudiciului aveam zero lei, iar în materie de rechizitorii eram undeva spre zero. La DGA, unde eram o mână de oameni, aveam bunuri recuperate, gândiți-vă doar la permise unde am recuperat sume foarte mari, la Serviciul Economic care număra 60-70 de oameni erau rezultate nule și erau sufocați de dosare. Nu vedeam pădurea din cauza copacilor. Pe investigații criminale eram ca pompierii, alergam de colo colo și nu făceam nimic. Dacă pe poliție rutieră lucrurile mergeau, era un trend descendent al accidentelor grave, pe ordine publică eram în aer. Acum, după înființarea acestor secții de poliție locale, lucrurile au început să se miște.
# Cum explicați cifrele pe care le-ați amintit? Comoditate, interese?
– Eu zic că e vorba de un management aiurea. Și încă ceva: toată lumea lucra într-o frăție. Polițiștii erau prieteni cu patronii, patronii erau prieteni cu polițiștii, totul era ca într-o familie. Fac aceste afirmații având în vedere că am trecut printr-o structură și știți foarte bine că o grămadă de polițiști din IPJ au făcut cunoștință cu arestul. Noi am fost campioni la DGA și am văzut încrengăturile. Deci vorbim de slabă pregătire profesională, management defectuos din partea unor șefi, interese, pentru că erau și interese. Am început să mișcăm lucrurile. Inițial am fost detașat de la DGA și n-am vrut să rămân pentru că îmi făcusem o echipă, aveam recunoaștere și în plan intern și în plan internațional, aveam un nume, lucrurile erau bine puse la punct. Vă dați seama ce a însemnat s-o iau de la capăt.
# Ce v-a determinat să rămâneți?
– Atunci când te cheamă conducerea ministerului și îți dă o misiune nu prea mai ai loc de întors. Nu mă atrăgea sub nicio formă. La salarizare am pierdut 14 milioane de lei pe lună, calculez și acum că în doi ani și trei luni am pierdut aproape 10.000 de euro, dar dacă toți am gândi în felul ăsta… Pentru mine a fost o provocare.
# Tocmai ați avut bilanțul. Cum s-au schimbat cifrele de care ați pomenit în debutul interviului?
– Păi, să vorbim pe cifre! Argeșul se află pe locul 3 pe țară la începerea urmăririi penale, vorbim de zeci de percheziții în zece județe făcute de IPJ Argeș, prejudicii recuperate, persoane arestate pentru activități de contrabandă cu alcool, țigări sau petrol, iar exemplele ar putea continua. Sunt multe de spus și să știți că n-am făcut singur, ci tot cu oamenii din curtea asta. Eu doar am dat un imbold.
„Pe mine nu m-a dorit niciun partid”
# Cine este stăpânul dumneavoastră în Argeș?
– Eu am un singur stăpân: Codul penal și Codul de procedură penală.
# Vă subordonați politic prefectului sau senatorului Mircea Andrei?
– Deci n-am nicio variantă de rezervă! Ați simțit dumneavoastră că mă subordonez politic?
# Oamenii de afaceri influenți au încercat să se apropie de dumneavoastră?
– Domne, eu nu i-aș sfătui să facă asta. Au încercat s-o facă altfel. Unii au apelat în alte zone să plec de aici. Din păcate pentru ei, n-am plecat. Au pus preț mare pe capul meu. Fiecare suntem datori cu o moarte, și-așa unii spuneau să mă avanseze post-mortem la gradul de chestor. Eu vreau să spun că pe unde am fost mi-am făcut meseria și după 20 de ani nu mai pot să mă schimb.
# Ați primit vreodată amenințări cu moartea?
– Nu, și nici nu i-aș sfătui să facă asta. Am lucrat la omoruri și știu să mă apăr. Și o s-o fac. Știu că încearcă cu bani mulți, pentru că deranjez. Știți ce deranjează cel mai tare? Că nu mai au informații de aici, asta e problema.
# A existat așa ceva la IPJ?
– Atunci unde sunt marile dosare de la Serviciul Economic din ultimii 20 de ani?
# În afară de oamenii de afaceri au fost și oameni din politică pe care i-ați deranjat…
– Mulți. Îmi spuneau acum câțiva ani, după dosarul permiselor, că am stricat imaginea județului, alții îmi transmiteau că sunt incomod. Oamenii politici trebuie să înțeleagă că politica e una, iar activitatea poliției este alta. Dacă vor să-și pună pe altcineva care să răspundă la comenzile politice, s-o facă. Eu nu sunt lipit de scaun. Plec unde știu eu că pot să lucrez în liniște.
# Funcția de inspector-șef a fost asociată mereu cu partidul aflat la putere.
– Pe mine nu m-a dorit niciun partid. Eu am fost recomandat de un CV, atât! N-am fost dorit de nimeni. A fost o situație de criză la un moment dat, au început să aleagă, și până la urmă s-a apelat la o soluție de avarie, adică la mine. Nu credeam că voi rămâne atâta vreme în această funcție.
# Nu vă temeți că numele dumneavoastră este asociat cu cel al PDL?
– Eu zic că este exclus. Am avut acțiuni plecate de la IPJ care au vizat personaje din toate partidele, inclusiv de la PDL.
„Eu nu trăiesc din vile”
# Vin alegerile, cum veți ajuta PDL-ul?
– În primul rând, eu nu văd cum un șef de inspectorat ar putea ajuta un partid. Apoi, eu nu mă bag în chestii de acest gen. Nu mă interesează că acum vine unul, peste trei ani vine altul. Eu trebuie să fiu corect, așa cum am fost 20 de ani corect. Pot să-mi duc traiul într-un mod decent. Am fost crescut într-un anumit mod și așa vreau să trăiesc. Nu sunt impresionat că unul merge cu Mercedes și eu cu Logan, nu mă interesează că unii au vile, iar eu stau într-un apartament cu două camere. Eu am altă lume, eu trăiesc din altceva. Din diplome de licență, din diplome de master sau cursuri postuniversitare și, bineînțeles, din cărți. Eu nu trăiesc din vile. Mă simt extraordinar când mă duc la țară și stau liniștit alături de familie, am rate la bancă, merg și iau de la părinți carne, brânză, ouă. Sunt un om modest, normal, am o altă lume. Chiar dacă plec mâine de aici nu-mi pare rău, întrucât am reușit să las ceva în urma mea.
# Cum vă acceptă familia?
– Într-adevăr, trebuie să accepți niște sacrificii. Din punct de vedere profesional, le-a făcut soția mea care este medic și a făcut sacrificii. Cineva trebuia să aibă grijă și de familie. Când pot, sunt și eu prezent în mijlocul familiei, când nu pot asta e. Am multe sărbători, revelioane pe care le-am petrecut la serviciu.
Neluţu DINU
0 Comentarii