Web Analytics
scris joi, 17.07.2014

O paralizie şi un stop cardiac l-au răpus pe maestrul Ianovschi

# O viaţă de om în slujba fotbalului argeşean. Trecut la cele veșnice săptămâna trecută, maestrul Leonte Ianovschi va rămâne pentru totdeauna în galeria celor care au făcut enorm pentru fotbalul argeșean și românesc. S-a născut la 14 martie 1926 la Chişinău, dar, în urma războiului sovieto-german din 1940, a venit pentru totdeauna dincoace de Prut, stabilindu-se la Craiova, pentru puţină vreme.
La 18 ani a început să joace fotbal la FC Craiova. A mai jucat la Dunărea Craiova şi Craioviţa. După numai 8 ani, la 13 octombrie 1948, vine la Piteşti pentru totdeauna. Mutarea în capitala Argeşului s-a făcut tot sub impulsul fotbalului, Ianovschi transferându-se, la 22 de ani, la echipa fanion a Piteştiului, Sporting Club. Aici i-a găsit pe viitorii săi colegi şi prieteni așa cum ar fi Pericle, Ciobănea, Eddy Bretto, Lotta, Sandu Vasile, Şerban Ionescu, Viespescu şi alţii. A intrat în echipa piteșteană ca mijlocaș, fostul său coechipier Pericle socoţându-l drept unul dintre cei mai valoroşi din acea vreme. A jucat când a fost nevoie. Sobru, calm, bun tehnician, cu o rezistenţă deosebită, Leonte Ianovschi a avut o prezenţă aplaudată pentru această perioadă. Astfel, de la înfiinţarea echipei Dinamo Piteşti, în anul 1953, trece la aceasta, împreună cu Marinică Maier, Burcă, Dinică şi Constantinescu, unde va rămâne până în anul 1958.

O paralizie şi un stop cardiac  l-au răpus pe maestrul Ianovschi

La 32 de ani a pus ghetele-n cui

Deşi la o vârstă când putea să mai joace, avea doar 32 de ani, Leonte Ianovschi a pus ghetele în cui şi s-a apucat din nou de treabă, încercând să pregătească generaţii de fotbalişti care să asigure o mai mare labilitate fotbalului argeşean. A început cu juniorii, apoi cu echipa de tineret, ajungând şi la prima echipă în perioada în care Dinamo Piteşti obţinea primele succese internaţionale, în Cupa Oraşelor Târguri în sezonul 1966/1967 şi în anul 1969 (când, împreună cu antrenorul principal, Constantin Teaşcă, a contribuit la salvarea echipei de la retrogradarea iminentă). Ca antrenor al echipei de juniori şi tineret, Leonte lanovschi a avut următoarele rezultate: un titlu de campioană a ţării cu FC Argeş, trei locuri 3 la tinere speranţe, trei locuri 3 în campionatul naţional de juniori și de şapte ori pe primul loc în seriile în care a activat în campionatul naţional de juniori. În anul 1973, sub conducerea lui nea Lenci, echipa de juniori FC Argeş a câştigat turneul internaţional din Iugoslavia, în anul 1974, Cupa Panoniei (unde au participat echipele naţionale ale Cehoslovaciei, Serbiei, Ungariei şi Croaţiei) şi un alt turneu internaţional la Horzov.

Singurul antrenor emerit din fotbalul argeşean

În decursul celor 39 de ani de muncă asiduă cu copiii şi juniorii din Piteşti, singurul antrenor emerit din fotbalul argeşean a descoperit, format şi lansat în fotbalul mare (Divizia A) 54 de jucători, dintre care 11 au devenit internaţionali A, 10 internaţionali olimpici şi 27 internaţionali de juniori.
Dintre jucătorii crescuţi şi lansaţi de nea Lenci îi amintim pe inegalabilul Nicolae Dobrin, C. Radu, Olteanu, Prepurgel, Ştefanescu, Niţă, Cârciumărescu, M. Zamfir, Toma II, Ralea şi Turcu. Un număr de 24 de foşti elevi de-ai săi sunt astăzi profesori de educaţie fizică cum ar fi C. Radu, Cârciumărescu, Stancu sau Radu III), 15 sunt profesori de alte specialităţi, 21 sunt ingineri, 4 doctori şi 7 economişti. O binemeritată răsplată pentru munca depusă peste trei decenii pe terenul de fotbal a constituit-o conferirea titlului de antrenor emerit, la 7 ianuarie 1983. Neastâmpărat şi plin de viaţă, nea Lenci a sfidat legile biologice şi sociale, neputând sta la pensie decât câteva luni. După ce a mai venit ca secund la echipa mare şi apoi din nou la juniori, nea Lenci a supervizat o bună perioadă de timp activitatea Centrului de copii și juniori a FC Argeș, centru care de altfel a și purtat numele maestrului.

Maestrul Ianovschi a fost condus pe ultimul drum după o grea suferinţă

Sâmbăta trecută a avut loc înmormântarea celui care a fost Leonte Ianovschi, singurul antrenor emerit din fotbalul argeșean. Deși în urmă cu câteva săptămâni nea Lenci mai putea fi văzut plimbându-se prin oraș, maestrul a decedat după o perioadă relativ scurtă de grea suferință. Așa cum ne-a dezvăluit Mihai Ianovschi, fiul maestrului, ne-a Lenci s-a ales cu o paralizie pe partea dreaptă în urma unei căzături, după care internat la Spitalul din Ștefănești a suferit un stop cardiac. „În urmă cu câteva săptămâni, tata a fost paralizat pe partea dreaptă după o căzătură din pat. A fost dus la Spitalul Județean și după mai multe investigații a fost externat. Apoi, pentru că a trebuit să așteptăm să se elibereze un loc la Spitalul Constantin Bălăceanu Stolnici din Ștefănești, acolo unde trebuia internat, a mai stat o perioadă acasă. În această perioadă s-a chinuit foarte tare pentru că nu putea să vorbească și practic nu ne înțelegeam deloc cu dânsul. Până la urmă am reușit să-l internăm la Ștefănești, iar după o săptămână a decedat în urma unui stop cardiac. Totul părea în regulă, dar până la urmă vârsta și-a spus cuvântul”, ne-a declarat profesorul Mihai Ianovschi. Demn de reținut că la înmormântarea de sâmbăta trecută au fost prezenţi alături de familie Aurel Ancuţa, Augustin Eduard, Dan Ionaşcu, doctorul Adrian Tase şi soţia, antrenorul Eugen Anghel, Doru Toma, Ilie Bărbulescu, Petre Calotă, coordonatorul Şcolii de Fotbal Nicolae Dobrin, Radu I, Mihai Ariciu, Bogdan Vișan, Telu Stancu, Răzvan Tunaru, Radu II, Dan Lăcustă, Nelu Cârstea, fratele regretatului Costel Cârstea sau Adrian Dulcea, fotbalist la SCM Pitești. De asemenea, primarul Tudor Pendiuc a venit la biserică cu o coroană de flori şi a prezentat condoleanţe familiei îndoliate. La funeralii a fost prezentă şi galeria lui FC Argeş, care a afişat un banner pe care era scris „Vulturii din cer au acum şi antrenor! Adio, nea Lenci!“. Corpul neînsufleţit a fost scos pe braţe din biserică de către foştii elevi ai maestrului, după care cortegiul s-a îndreptat către stadionul Nicolae Dobrin. După un popas la arenă, cortegiul s-a îndreptat către Centrul de Copii şi Juniori, care poartă în continuare numele lui nea Lenci, iar apoi, spre locul de veci al familiei, unde a fost înhumat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită