Istoria teatrală din Pitești este foarte încâlcită, puțin cunoscută, cu multe pete albe, și despre aceste lucruri am mai scris în această pagină. Am descoperit, recent, în fondul Primăriei Pitești de la Arhivele Statului, adresa nr. 2066 din 21 iunie 1908 a Primăriei prin care se răspunde Direcţiei Generale a Teatrelor din Bucureşti că oraşul dispune de condiţii optime pentru spectacole şi se dau amănunte despre local.
Lumea bună a orașului dorea, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, să vadă spectacole de teatru, dar nu exista un sediu adecvat, precum la Câmpulung, mult mai avansat din acest punct de vedere.
Iată ce răspunde primarul Piteștiului din 1908, Nicolae Gh. Dumitrescu:
„Ca răspuns la adresa dvs. cu nr. 220/1908, am onoare a vă face cunoscut că în acest oraş se află o sală mare, numită «Universală», care e proprietatea lui Lehrer şi ni se poate pune la dispoziţie după cum se arată mai jos: 15 loji; 72 rezervate; 44 loc I; 62 loc II; Galeria 50-60 persoane.
Scena e spaţioasă, cu două camere, una pentru dame şi una pentru bărbaţi. Sala bine luminată cu petrol. Preţurile toamna: 56 lei seral, în care se cuprind curăţit, luminat, afişier şi maşinist.
Iarna, 66 lei seral, în care se cuprind curăţit, luminat, încălzit, afişier şi maşinist, casier şi controlor privind pe trapă.”
Așa se face că, începând din 1908, timp de patru ani, sala „Universala Lehrer” a găzduit spectacole teatrale ale unor trupe din București. În 1912, Lehrer moare, iar moștenitorii nu mai vor teatru în sala lor de pe strada Crinului, pentru că nu câștigau cine știe ce bani, și o transformă în… fabric de butoaie!
Nemulțumiți, piteștenii iubitori de teatru fac presiuni la primarul din 1912. Gheorghe Em. Stănescu, cel care decide construirea unui sediu special pentru teatru. Construcția e terminată repede, în doi ani, astfel încât, primarul din 1914, Alexandru Fostiropol, taie panglica teatrului din Pitești, construit chiar lângă primărie, unde se află și astăzi. Dar abia după 1948 se constituie o trupă locală de actori și regizori, vreme de decenii clădirea doar găzduind trupe bucureștene.
Citește și Semnal editorial. Leo Butnaru, la o nouă carte
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (88)
0 Comentarii