Web Analytics

O familie din Drăganu face foamea împreună cu cei 150 de câini şi pisici pe care îi are în îngrijire

de | 26.06.2013 20:02 | Actualitate

# SOS disperat pe Facebook către iubitorii de animale. „Dragi prieteni, vă spun cu durere în suflet că am ajuns la limită cu toate resursele. Datoriile ne-au copleşit şi parcă toate drumurile s-au închis pentru noi. Facturi imense de ordinul sutelor de milioane ne sufocă efectiv… animăluţele, cei 100 de căţei şi 30 de pisici fac foamea alături de noi… Dacă cineva doreşte să ajute cu orice ne găsiţi la adresa: comuna Drăganu, Olteni, nr 45, jud Argeş. Pentru donaţii, contul bancar RO74INGB0000999903524850 deschis pe numele de Frunză Claudia. Mulţumesc anticipat tuturor”. Acest anunţ circulă de mai bine de o lună pe Facebook fiind postat pe o pagină numită Copii ai Universului dar, judecând după numărul de aprecieri sau de comentarii, fără prea multe şanse de izbândă. Crezând că e vorba de vreo țeapă, așa cum se mai întâmplă în domeniul celor care pretind că se ocupă cu protecția animalelor, am purces la verificat și am descoperit cu totul altceva la Drăganu. O inițiativă lăudabilă și foarte serioasă.

Vecinii îi „ajută”  pe soții Frunză, aruncându-le în curte saci cu pui de căţei sau de pisică

La început a fost Beni, adus de stăpânul casei de undeva de pe serpentinele care coboară dinspre Braşov, acolo unde îşi fac veacul comercianţii de cașcaval rânced şi cârnaţi bâzâiţi de muşte şi de căţei jigărâţi oferiţi la vânzare pe post de patrupezi cu pedigree. Ploua mocăneşte, iar în cuşca neacoperită, direct sub picăturile reci rămăsese un singur ghemotoc de blană udă. Cuprins şi de milă, dar mai ales de furie împotriva hainului proprietar, bărbatul a luat puiul de căţel acasă, nu înainte de a-şi descărca nervii admonestându-l pe ciobanul rămas perplex în mijlocul drumului pentru că nu pricepea de ce „marfa” din cutie ar trebui tratată uman. Beni, acum un lungan pletos, blând şi dornic de mângâieri fără sfârşit ne primeşte în curtea gospodăriei dând din coadă. Doar el este dezlegat pentru că, dacă la început nu observasem, zărim la liziera pădurii din spatele pensiunii o mulţime de cuşti, fiecare dintre ele adăpostind căte un câine sau mai mulţi, în total… 100. Pentru că, după Beni, au urmat încă unul şi încă unul, fiecare cu povestea lui, una mai tristă decât alta… Unul găsit pe stradă, după ce tocmai fusese lovit de o maşină, un altul mort de foame undeva prin oraş sau în te miri ce alte locuri sau situaţii, pe lângă care membrii familiei nu au putut trece nepăsători în timp ce atâţia dintre noi o facem zilnic. Adelina, nora soţilor Frunză, o tânără slăbuţă şi muncită, ne conduce într-un tur al cuştilor şi paddockurilor amenajate cu multă grijă. În timp ce urcăm costişa, câinii încep să se agite poate şi la vederea noastră dar în mod sigur şi nerăbdători să primească ceva de mâncare. Atât cât miloasa familie care le-a oferit un adăpost le mai poate da.  Asta poate însemna, uneori, o fiertură din cel mai ieftin orez de la magazinul din sat sau doar o felie de pâine. Sau poate, dacă este o zi mai bună, bobiţe speciale. „Ne bucurăm de orice, ne prinde bine orice”,  povesteşte fata aducându-şi  aminte cu ochii umezi de recunoştinţă de o doamnă care, aflată în trecere cu maşina pe stradă, a observat mulţimea de câini, a înţeles pe loc cât de greu este să saturi atâtea guri înfometate a plecat şi s-a întors repede cu vreo doi saci de mâncare specială. Deşi le cunosc situaţia dificilă în care au ajuns, vecinii dau mereu, o ”mână de ajutor”, aruncând peste gard, noaptea, căte un sac cu pui de câine sau de pisică în funcție de ce au pe lângă casă şi nu vor în ruptul capului să ducă animalele la sterilizat pentru că asta costă. În timp ce să arunci pisica în curtea altuia, e gratis. Primăria din Drăganu nu vede nici ea care este rostul ei în toată treaba asta cu animalele fără stăpân de prin localitate. Și uite așa, familia odată prosperă și care ridicase o pensiune cochetă la şoseaua principală în urmă cu câţiva ani, poate și spre invidia multora dintre localnici, a ajuns acum să nu-şi mai poată asigura pâinea cea de toate zilele, aflându-se într-o situaţie disperată în condiţiile în care  afacerea nu mai merge.
Alina Crângeanu

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii