De ce domnule lider de partid din Marele Regat? Ești de viță nobilă? Noi, coborâți din crengile copacilor junglei ultimei colonii? Sălbatici? Primitivi? Canibali?
Prințul Charles, moștenitorul tronului britanic, nu se ferește să aterizeze în satele noastre. Ba chiar îi face plăcere. Dă mâna cu localnicii, stă cu ei la sfat, se așează la masa lor, ciocnește paharul, se prinde în horă, mănâncă bulz cu brânză de burduf și unt cu mămăliguță, și se preumblă prin poiene și păduri, pe dealuri și prin văi. Nu-i cade rangul…
Tu de ce ne alungi din cale? Suntem contagioși? Ți-e teamă că te contaminezi? De malarie? De râie căprească? De tuse măgărească? De ticnafes? De pecingine? De rujeolă? De căpușe? Trebuie să fim trimiși în carantină pe termen nelimitat? În rezervație?
El are răspunsurile făcute: am ieșit din comunism turmentați, buimaci, căpiați. Și în loc să ne apucăm de treabă, am început să ne suspectăm, să ne urâm, să ne furăm. Și asta facem pe unde ajungem.
Poți să-i pui pumnul în gură, să-l acuzi de mistificare? De manipulare pe domnul lider cutare? Nu este singurul. Politicieni englezi, olandezi, italieni, francezi, spanioli, scandinavi, îi declară periculoși pe români și fac tot ce pot să-i dea afară din țările lor, să le închidă ușa în nas…
„Nu pot să stau alături de români!” Dar noi? Noi cu noi? Noi între noi? Ne suportăm? Ne prețuim? Ne respectăm? Ne iubim? Ne îmbrățișăm? Ne ascultăm? Comunicăm? De jos în sus? De sus în jos? În toate straturile? Pe toate treptele? Din vârful munților până în vale?
Avem un președinte de țară și un președinte de guvern. Șeful statului, spune premierul, e un hoț notoriu, care trebuie să înfunde pușcăria. A vândut flota țării. Își promovează membrii de familie. Face achiziții de proprietăți pe căi dubioase. Corupt până în măduva oaselor. Dictează în justiție. Cum ar putea premierul să stea alături de un asemenea personaj? Călătoresc în avioane separate. La evenimente oficiale, se așează pe scaune la distanță și nu schimbă cuvinte. Iar președintele îl acuză pe premier că este un plagiator ordinar, că nu s-a maturizat, deci a rămas retard mintal, păpușă de baroni, pueril, confuz, echivoc, își schimbă hotărârile mai des decât șosetele, șef de clanuri, protejat de socrul său, ba chiar pisoi sau cățelandru și multe alte cuvinte și expresii otrăvite.
După cum se vede, au mai multe motive să nu stea alături unul de altul decât liderul acela străin care nu-i poate suporta pe români.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Iată că șeful de guvern de azi, care trage la președenția de mâine, spune despre fostul candidat la funcția supremă, Mircea Geoană, al cărui purtător de cuvânt a fost în alegerile trecute, că este un securist și mafiot. Păi dacă a știut că este așa, de ce s-a angajat să îl servească? Sau, cumva, i-a fost credincios numai pe față și l-a trădat pe ascuns? Oricum, prezumtivul rival și concurent la șefia partidului ar fi ajuns de-a dreptul epuizat, vârât în halat și în papuci, ținuta liderilor uzați și terminați.
Iar ciracii săi, ca niște câini de curte întărâtați sau asmuțiți, hănțăne neobosiți. Iată-l pe un lider de frunte din eșalonul doi, cu venin pe limba de șarpe: „Nici nu vreau să aud de numele acelui individ. Bine zice domnul Ponta, este securist și mafiot. Și, pe deasupra, și jegos.”
Și toate astea între căpeteniile aceluiași partid. Ce să mai zicem de vremelnicii tovarăși de drum care păreau cimentați într-o prietenie eternă? Un prieten care îl adula până la extaz pe coechipierul său Victor Ponta se năpustește acum asupra lui cu potop de acuze, unele amuzante, altele pline de accente foarte grave.
Dar să nu fim exclusiviști. Trebuie să recunoaștem că există și împrieteniri spontane ale dușmanilor de altă dată. Până mai ieri, Vasile Blaga declara că nu va admite niciodată să strângă mâna lui Crin Antonescu, pe care îl credea vinovat de conluclare la prăbușirea țării în cârdășie cu Partidul Social Democrat. Iată-i cum se pupă în piață și Ponta cu Dan Diaconescu, cel care îl bălăcărea peste tot.
Și dacă aceasta este alăturarea noastră, dacă așa ne arătăm în fața lumii, la ce putem să ne așteptăm din partea celor străini?
Domnilor conducători actuali sau potențiali, lăsați de-o parte conflictele, ambițiile și interesele personale și puneți umărul să salvați țara. N-o lăsați să se ducă de râpă. Alta nu avem…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii