Nicolae Olenic, inginerul de la Rucăr care a contribuit la împădurirea a 400 ha de molid

de | 16.10.2013 19:52 | Cultură

Deși se apropie de 91 de ani, inginerul silvic Nicolae Olenic de la Rucăr își aduce cu plăcere aminte de momentele în care a contribuit la împădurirea a 400 ha de plantații forestiere, în special molid chiar în zona Rucăr-Dragoslavele-Schitu Golești. Inginerul Olenic și-a dedicat viața exclusiv naturii, iar pădurea pentru dumnealui a însemnat totul. A fost născut la un canton al pădurarului și a profesat meseria de inginer silvic timp de 34 de ani.

Deși a fost admis la Facultatea de Educație Fizică și Sport, a ales Silvicultura

Născut în comuna Crișcăuți, județul Soroca la 6 decembrie 1922, chiar în cantonul pădurarului, adică acolo unde tatăl său era brigadier silvic, Nicolae Olenic a urmat cursurile la liceul Ștefan cel Mare din Soroca, instituție de învățământ absolvită în anul 1943. În toamna aceluiași an protagonistul nostru s-a prezentat la Facultatea de Silvicultură din București din cadrul Universității Politehnice „Gheorghe Asachi”. „Preotul a fost adus cu sania de la Crișcăuți la pădure, la canton, circa 3 km, și-a amintit rucăreanul Nicolae Olenic. Acolo am fost eu botezat și tot acolo mi-am petrecut copilăria. Școala primară am făcut-o în satul Crișcăuți, după care am mers la liceu”. Concomitent cu examenul de admitere de la Facultatea de Silvicultură din București din cadrul Universității Politehnice „Gheorghe Asachi”, argeșeanul nostru a dat examen de admitere la Academia Națională de Educație Fizică. Rezultatele au fost pozitive la ambele unități universitare, dar, bineînțeles, urmând tradiția familiei, a ales Silvicultura.

A făcut practică în Argeș și s-a stabilit definitiv aici

În timpul studenției, Nicolae Olenic a făcut practică topografică în județul Argeș, la Schitu Golești, perioadă în care și-a cunoscut viitoarea soție. Fapt care a făcut ca protagonistul nostru să se stabilească în județul Argeș imediat după absolvirea facultății, și anume în anul 1948. „La Stâlpeni era o fabrică de mobilă a Casei Autonome a Pădurilor Statului. Aici se făceau exploatări de păduri în bazinul Râușorului și Bratia. Aici m-am angajat mai ales că soția mea era de origine chiar din această localitate. După un an, am fost transferat în Centrală, la Pitești, la serviciul de materii prime. De aici am fost detașat la o Comisie de Amenajare a Pădurilor care își avea sediul la Castelul Râușor. Îmi amintesc că aici eram vreo 12 ingineri… După un stagiu de aproape o vară am revenit la Pitești”. În anul 1950 inginerul Nicolae Olenic a fost transferat la Inteprinderea Forestieră Rucăr, în cadrul serviciului de producție ca inginer principal la controlul fondului forestier. Inginerul Olenic a profesat timp de 34 de ani, până în anul 1982, atunci când a ieșit la pensie.

„Meseria de inginer silvic înseamnă o chemare către natură”

„Meseria de inginer silvic înseamnă o chemare către natură, către faună, către floră, către tot ce este frumos în natură, ne-a mai spus inginerul. Dragostea pentru pădure, pentru natură am avut-o încă din copilărie. Îmi amintesc că tata mă lua cu el pe la diferite acțiuni, pe la anumite inspecții, pe la anumite lucrări ceea ce iată m-a făcut și pe mine să îmbrățișez această meserie, dar cel mai important, să-mi fac meseria cu dragoste!”. Demn de menționat este că în anul 1960, Nicolae Olenic a participat activ la acțiunea de împădurire, de refacere a fondului forestier din zona Rucăr. „Am contribuit la împădurirea a circa 400 de hectare de plantații, în special de molid. De asemenea, am fost angrenat într-o acțiune de introducere a plutitului dirijat pe râul Dâmbovița. Aici am depus mult suflet, am fost premiat, am fost evidențiat în cadrul cabinetului tehnic al Întreprinderii… Se venea cu plutele aproape de la izvorul Dâmboviței și până la Rucăr. Ajunsesem să transportăm zilnic 500 metri cubi de material lemnos. Eu eram animatorul numărul 1 al acestei acțiuni…”. Ca o paranteză, trebuie precizat că în anul 1962 Nicolae Olenic a fost detașat ca inginer șef serviciu de producție la Inteprinderea Forestieră Jiblea – Călimănești, unde a funcționat până în anul 1967.
Marius Ionel

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii