Rata mortalităţii cauzate de cancerul la sân a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani, în Europa. Cercetări recente arată că îmbunătăţirea mijloacelor de diagnosticare şi a politicilor de tratament a contribuit substanţial la reducerea numărului de decese în urma acestei boli. La noi în țară mortalitatea a crescut, majoritatea pacientelor prezentându-se în stadii avansate. Echipa de cercetători de la Institutul francez de Cercetare şi Prevenire a Cancerului ce a condus un studiu privind evoluția neoplasmului mamar la nivel european a identificat drept posibile cauze ale progreselor reduse în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii, „activităţile de screening dezorganizate, numărul redus de mamografe, adoptarea greoaie a medicamentelor anti-cancer şi investiţiile sub media europeană în sistemul de sănătate.”
Neoplasmul mamar se caracterizează printr-o evoluție cu variabilitate foarte mare, de la o pacientă la alta. De cele mai multe ori, are inițial o evoluție locală ce poate dura mai mulți ani, tumora având diametru de mai puțin de 1 cm. Acest interval de timp este foarte prețios, deoarece diagnosticul afecțiunii în această perioadă acordă șanse maxime de vindecare. Totuși, o proporție de aproximativ 7%  au o evoluție foarte rapidă, boala generalizându-se în câteva luni, nelăsând nici o speranță nici pacientei, nici medicului, de a pune un diagnostic într-o fază terapeutică utilă. Netratată, boala evoluează constant cu invazia, fie în profunzime către fascia mușchiului mare pectoral și spre peretele toracic, fie spre tegument, pe care îl poate invada cu apariția de edem, ulcerații. Pătrunderea celulelor tumorale în vasele limfatice duce la extensia regională, cu apariția adenopatiei axilare și subclaviculare, iar pătrunderea celulelor tumorale în curentul sanguin duce la grefarea acestora, la distanță cu apariția de metastaze la nivel pulmonar, osos, hepatic, cerebral etc.
Riscul crescut de apariţie a cancerului de sân la femeie se explică prin existenţa hormonului sexual feminin estrogen, şi în mod deosebit expunerea organismului la estrogen pe o perioadă mai îndelungată, ceea ce face din cancerul de sân o boală hormono-dependentă. S-a constatat prezenţa unui risc crescut la descendentele unor mame cu cancer mamar (risc de 2 ori mai mare, mai ales când cancerul mamar a fost bilateral); de asemenea, există un risc crescut dacă în familie sunt mai multe rude de grad 1 şi 2 cu cancer mamar.
Simptomele cancerului mamar. La 90% dintre femei, cancerul de sân este observat mai întâi ca o excrescenţă (tumoră) ce iese din planul normal al sânului). Nouă din zece excrescenţe mamare sunt benigne. Totuşi, există şi alte semne ce necesită atenţie: modificări ale dimensiunii, formei sau aspectului sânilor (creşterea unui sân comparativ cu celălalt, încreţituri, ondulaţii, retracţii cutanate), precum şi a lejerităţii de mişcare a unui sân în comparaţie cu celalalt; mărirea nodulilor limfatici de la periferia sânului sau axilă, precum şi apariţia de noduli noi la aceste nivele, care persistă după menstruaţie; dureri asociate nodulilor, care persistă şi incomodează stilul de viaţă sau somnul pacientei.
Diagnosticul este stabilit de medicul specialist prin coroborarea datelor clinice obținute prin inspecție, palpare, cu cele paraclinice și imagistice:mamografie, ecografie, RMN, CT. Mamografia ocupă primul loc ca importanță și este un examen indispensabil pentru descoperirea unui cancer asimptomatic. Ecografia este o metodă de diagnosticare ce utilizează ultrasunetele şi este complementară mamografiei. Diagnosticul de certitudine nu se poate pune decat prin examinarea histopatologică a formațiunii tumorale prelevate prin biopsie excizională. Un diagnostic pozitiv pentru cancer atrage după sine alte teste, pentru a stabili gradul de răspândire al acestuia. Cele mai practicate teste sunt: tomografia computerizată, scintigrafia osoasă, ecografia hepatică, radiografia pulmonară.
Tratamentul cancerului de sân. Este cunoscut faptul că pacientele ce urmează a fi tratate de cancer de sân sunt mai optimiste în ceea ce priveşte prognosticul bolii, dacă ele cunosc particularităţile tratamentului ce le va fi aplicat, avantajele şi dezavantajele terapiei, motiv pentru care se recomandă o comunicare riguroasă între medic şi pacientă.
Există 4 mari componente ale tratamentului: chirurgia, radioterapia, chimioterapia şi hormonoterapia. Acestea pot fi aplicate în diferite combinaţii. De obicei tratamentul iniţial include excizia chirurgicală a tumorii cu sau fără radioterapie, urmat de chimioterapie adjuvantă sau hormonoterapie. Uneori, chimioterapia poate fi aplicată înainte de chirurgie.

Dar, cum întotdeauna este mai bine să previi decât să tratezi, iată câteva sfaturi ce pot duce la scăderea riscului de apariție a acestei afecțiuni:
1. Nu fumaţi şi evitaţi fumul altora;
2. Mâncaţi sănătos: consumaţi multe fructe şi legume şi mai puţină carne roşie. Limitaţi consumul de alcool;
3. Practicaţi o activitate fizică regulată. Aceasta vă va ajuta şi la menţinerea unei greutăţi corporale adecvate;
4. Protejaţi-vă de soarele puternic şi examinaţi-vă periodic pielea, raportând medicului vostru eventualele modificări;
5. Urmaţi recomandările de depistare a cancerului: autoexaminarea lunară care vă ajută să vă cunoaşteţi proprii sâni în diferite stadii ale ciclului menstrual; examinarea anuală la medic (începând cu vârsta de 30 de ani).