# Lumini şi umbre în dosarul BCR, în care două angajate au delapidat 700.000 euro # Exclusiv – motivarea instanței
La finalul lunii ianuarie, Curtea de Apel Pitești a dat sentința finală în mediatizatul dosar al celor două foste angajate ale BCR Pitești, acuzate că au delapidat aproximativ 700.000 de euro din conturile mai multor clienți, persoane fizice și juridice. A produs multă nelămurire faptul că Marinela Tuiu Ciontu, complicea personajului principal, a fost condamnată la trei ani și șase luni cu executare, în vreme ce aceasta, Amalia Dumitrașcu, colegă de serviciu și totodată nașă de cununie, a scăpat de închisoare fiindcă fapta s-a prescris. Noi am văzut motivarea instanței și vă prezentăm în continuare și alte detalii din culisele acestui proces răsunător.

Magistrații au considerat tardiv „autodenunțul” Marinelei Ciontu

Concret, Amalia Dumitrașcu era acuzată de delapidare în formă continuată. Însă, așa cum se precizează în motivarea magistraților Curții de Apel Pitești, „ultimul act material component al infracțiunii continuate a fost în octombrie 2006, iar termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în octombrie 2016”.
Acuzată de delapidare, Marinela Ciontu, o fostă angajată a BCR Pitești a fost condamnată la trei ani și șase luni de închisoare cu executare și a fost deja încarcerată la Penitenciarul Mioveni.
Amalia Dumitrașcu trebuie însă să achite prejudiciul cauzat BCR, prejudiciu al cărui cuantum a fost stabilit la 1.604.205 lei în urma expertizelor. În cazul Marinelei Ciontu, prejudiciul pe care aceasta trebuie să îl restituie băncii este de 1.422.144 lei.
Mai trebuie precizat că BCR a restituit integral sumele clienților păgubiți, care nu s-au mai constituit ca părți civile în proces, iar ulterior banca s-a îndreptat împotriva celor două foste angajate pentru recuperarea prejudiciului.
În condamnarea Marinelei Ciontu la trei ani și șase luni de închisoare, instanța nu a luat în calcul și „autodenunțul” formulat de aceasta împotriva nașei Amalia Dumitrașcu, întrucât „acesta nu conduce la identificarea și tragerea la răspundere penală a acesteia înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate sub aspectul infracțiunii de delapidare în formă continuată, ce face obiectul cauzei, iar aceasta nu se putea autoincrimina în baza denunțului formulat, în condițiile în care infracțiunile au fost comise împreună de cele două inculpate, pe fondul relației nașă-fină”.

În declarația dată, Amalia Dumitrașcu a recunoscut că a delapidat banii, plimbându-i prin mai multe conturi

Pe 11 aprilie 2016, în motivarea apelului la sentința inițială a instanței, Amalia Dumitrașcu a descris și metoda de delapidare: „În perioada ianuarie 2002-octombrie 2006, am procedat la lichidarea fără acordul clienților a unor depozite bancare, sumele fiind virate într-un subcont al aceluiași client, deschis fără acordul clientului. Ulterior, suma era virată pe baza unui bilet la ordin sau ordin de plată într-un subcont al altei firme, iar în final banii erau transferați în conturile a două persoane juridice (în una dintre ele administrator fiind mama mea) și, în final, în conturile a șase persoane fizice, de unde sumele respective erau însușite, în numerar, prin casierie”.
Concret, așa cum arată și procurorii și magistrații, aproape 150.000 de euro (630.523 lei) din sumele delapidate de Amalia Dumitrașcu au ajuns la Amy Octavia- firma administrată de către mama sa.
Tot Amalia Dumitrașcu a spus în motivarea apelului că „în niciun raport cu banca nu putea fi reținută săvârșirea infracțiunii de delapidare. Acționam în calitate de mandatar al BCR. Nu era existent în realitatea juridică raportul juridic între mine și clienți care să justifice reținerea infracțiunii de delapidare în raport cu titularii de cont”.

Și totuși ceva nu se leagă! Marinela Ciontu s-a „autodenunțat” cu 12 zile înainte ca BCR să depună plângere penală

Conform procurorilor, Marinela Ciontu a delapidat sume din conturile clienților în perioada decembrie 2002-octombrie 2008, iar nașa sa Amalia Dumitrașcu, în perioada ianuarie 2002-octombrie 2006. Practic, faptul că a operat infracțional cu doi ani mai mult prin conturile clienților decât nașa sa, a trimis-o pe fină la Colibași și astfel fapta finei n-a îndeplinit termenul de prescriere, acesta fiind de zece ani de la data comiterii ultimei fapte, respectiv în octombrie 2018.    
Așa cum reiese și din rechizitoriul procurorilor, BCR a depus plângere pe 29 octombrie 2008 împotriva celor două foste angajate, iar cu 12 zile înainte, pe 17 octombrie 2008, „Tuiu Ciontu Marinela formulase un «autodenunț» în care prezenta faptele într-o manieră proprie, încercând a orienta ancheta către cealaltă învinuită”.
Şi tot procurorii spun, în rechizitoriul finalizat pe 23 ianuarie 2014, la peste cinci ani de la depunerea plângerii de către oficialii BCR, că „deşi ambele învinuite neagă o eventuală înţelegere, expresă sau tacită, din natura relaţiilor de afinitate, modul de lucru (ambele se înlocuiau pe post când una era în concediu, refuzau concediul invocând nevoia de bani), deducem că împreună au conceput, practicat şi ascuns controlului timp de şase ani, un mod de lucru infracţional”.

Declaraţia cumnatului Amaliei Dumitraşcu: „Imense sume de bani au mers la o persoană din Bucureşti, prin care cumnata mea s-a luptat să reintre în BCR”

Pe 28 noiembrie 2014, George Dumitrașcu, cumnatul Amaliei Dumitrașcu, a depus o declarație de mai multe pagini la dosar, declarație în care face mai multe afirmații spectaculoase, în frunte cu aceea în care spune că Amalia Dumitrașcu i-a scos în mod neautorizat peste 250.000 de euro din banii pe care acesta îi trimisese din Spania în contul ei. „După aflarea adevărului și de frica unei plângeri din partea mea, inculpata Amalia Dumitrașcu a început să îmi spună adevărul, după cum urmează: imense sume de bani au mers la o persoană la București, de sex feminin, prin care s-a luptat să intre în BCR cu care a ajuns sus de tot, total peste 100.000 de euro (din spusele ei).”

Valentin Pavelescu, avocatul Marinelei Ciontu: „În instanţă nu s-a ţinut cont deloc de starea de pasivitate a celor din bancă timp de mai mulţi ani”

Am luat legătura și cu avocatul Valentin Pavelescu, cel care a apărat-o pe Marinela Ciontu pe parcursul procesului. „În opinia mea, pedeapsa de trei ani și jumătate de închisoare cu executare este excesivă și excede limitelor prevăzute de lege. Ca variante de atacare a sentinței, ar fi recursul în casație, în termen de 30 de zile de la redactarea motivării. Se poate dispune și o rejudecare. Aștept să văd motivarea pentru a mă putea pronunța. Contractul meu de reprezentare juridică cu doamna Ciontu s-a terminat odată cu pronunțarea sentinței, însă dacă familia mă va solicita, o voi reprezenta în continuare. După părerea mea, nu s-a ținut cont în instanță deloc de starea de pasivitate a celor din bancă timp de mai mulți ani vizavi de acele probleme cu delapidarea. Iar banca a depus plângere de abia după autodenunțul formulat de către clienta mea. Situația doamnei Ciontu este una foarte delicată, nu mai are nimic, iar casa i-a fost scoasă la licitație.”