Mă amuză „grija” afişată a lui Mircea Andrei pentru electoratul PNL, care ar avea serioase bătăi de cap după ce Crinul, deloc imperial, a optat să-şi trimită partidul în grădina cu trandafiri a pesediştilor. Nu că eu aş crede că votanţii PNL ar jubila de satisfacţie. Nu se pune problema. Alianţa cu social-democraţii nu este pe placul alegătorilor tradiţionali ai PNL. Am mai spus-o. Mă distrează, însă, că tocmai un pedelist s-a găsit să arunce cu piatra.
Mircea Andrei plânge pe umărul electoratului PNL, plânge, să fiţi convinşi, cu lacrimi de crocodil. Dar când PDL a bătut palma cu PSD? Nu l-am auzit pe senatorul dâmboviţean scandalizându-se şi vărsând lacrimi amare pentru votanţii democrat-liberalilor, înşelaţi de Băsescu şi ai lui în cel mai mizerabil mod cu putinţă. De ce nu a ieşit atunci în piaţa publică să reclame bătaia de joc la adresa celor 2, 3 milioane de alegători ai PDL?
Cam ăsta a fost numărul de voturi pe care partidul prezidenţial l-a obţinut la parlamentarele din 2008. Au fost sufragii câştigate şi pe o retorică puternic anti pesedistă. Mai mult decât atât. În campania de atunci, pedeliştii au criticat la sânge colaborarea pe care PNL şi PSD o avuseseră în ultimii doi ani ai guvernării Tăriceanu. Odată ce s-au văzut cu sacii în căruţă, Mircea Andrei şi colegii lui de la PDL, la iniţiativa primului mincinos al statului, au făcut coaliţie cu… Cu cine, domnule Andrei? Cu PSD!
I-am atras atenţia, într-o conferinţă de presă, că nici el şi nici un alt pedelist, din motivul invocat mai sus, nu au căderea morală să critice PNL pentru alianţa cu pesediştii. A încercat să explice că acea construcţie politică, PDL-PSD, a avut, vezi Doamne!, justificări obiective şi că democrat-liberalii, spre deosebire de PNL, au fost vioara întâi în coaliţia cu social-democraţii. Mă aşteptam la asemenea „argumente”. De parcă ar conta maniera sau poziţia de pe care te faci frate cu dracul, iar nu pur şi simplu că ai încheiat pactul cu el. (PSD era dracul în viziunea de campanie electorală a pedeliştilor).
Nucleul dur al alegătorilor PDL, îmi amintesc, a fost de-a dreptul şocat şi buimac după ce idolii lor politici au pus-o de-o înţelegere cu PSD. O bucată de vreme, în perioada negocierilor pentru formarea noii majorităţi guvernamentale, mai că au dat acatiste ca Băsescu şi băieţii lui de mingi să nu ajungă să colaboreze cu „neocomuniştii” lui Iliescu şi cu „baronii roşii” din judeţe. Ulterior, au aflat că, de fapt, coaliţia PDL-PSD fusese proiectată încă din urmă cu doi ani. Au fost minţiţi şi fraieriţi în ultimul hal.
Pe cale de consecinţă, ar fi indicat ca Mircea Andrei să tacă ori de câte ori este pus în discuţie, la modul critic, subiectul alianţei PSD-PNL. Să vorbească despre altele, teme de dezbatere sunt destule. Andrei şi toţi pedeliştii nu au dreptul să-i acuze pe penelişti de fapte pe care ei înşişi le-au făcut.
(Mihai Paul Codunas)
0 Comentarii