Peste 100 de persoane din toate colțurile țării au fost prezente sâmbăta 14 octombrie, de Sf. Parascheva, la hramul Schitului din satul Radu Negru, comuna Călinești.

Poetul popular Marinică Ionescu a compus versuri emoționante dedicate hramului schitului: ”Și ca mâine, peste veacuri, pe când frunze ruginii/Câte una, câte una, vor cădea pe rând din vii/Între dealurile sfinte, tot ca azi e schitul nostru/Hram va fi și pomenire, pentru voi și neamul vostru”. Tot poetul popular Marinică Ionescu a vorbit despre viața Cuvioasei Parascheva, spunând printre altele că ea ”este un model de evlavie”. Slujba oficiată de preotul paroh Nicușor Șovar a fost și ea ună specială pentru numeroșii enoriași prezenți.
Biserica-schit „Radu Negru” este situată între dealuri, la marginea a două lacuri ce se unesc chiar în faţa ei. Construită la început din lemn (vechiul Schit poate fi văzut şi astăzi, fiind zugrăvit pe peretele din stânga), biserica a fost zidită ulterior din cărămidă, la 17 septembrie 1787, prin dărnicia ctitorilor.
Ea are aspect de corabie şi te duce cu gândul la arca lui Noe. Acoperişul de şiţă, cu streşini mari, şi turla mică din faţă îi dau o înfăţişare arhitectonică foarte frumoasă. Zidurile sunt groase cu o singură uşă şi câteva ferestre mici. Într-un cuvânt, o construcţie solidă, ce a rezistat la toate cutremurele care au trecut peste ea.
Totuşi, imediat după marele cutremur din 1940, enoriaşii au contribuit cu câte 100.000 de lei şi biserica a fost încinsă cu legături de fier şi şiţuită din nou. Pictura, ce este frescă din culori vii şi frumos executată, se menţine şi în prezent într-o stare foarte bună. La exterior, deasupra uşii, este zugrăvită „Înfricoşata judecată”, care-l prezintă pe Mântuitor înconjurat de cei 12 Apostoli aflaţi pe scaunele de judecată.
În interior, tot deasupra uşii, se află zugrăviţi principalii ctitori: Pan Neagu şi Păniţa Ego Paraschiva. Pe peretele din dreapta sunt pictaţi Pan Stanciu şi Păniţa Ego Gtamata, iar pe peretele din stânga sus bisericuţa Schitului din lemn îmbrăţişată de ctitorii Rafael Eromonahul, Ioanichie Eromonahul şi Dionisiei Eromonahul, un călugăr voinic înfăţişat în mărime naturală.
În loc de pisanie, în curtea bisericii se află o cruce de piatră, înaltă de 1,80 metri şi care cântăreşte 150 de kilograme, înălţată în1787.