Moştenitoarea Brătienilor, noi dezvăluiri în scandalul vânzării pădurii Trivale

de | 8.11.2014 07:27 | Dezvăluiri

# Marie Helene Fabra Brătianu: ”Autoritățile, în frunte cu Prefectura, ar fi trebuit să-l  împiedice pe Ivănescu, în 2010, să  vândă acele terenuri în condițiile în care descoperiseră cu un an înainte că era vorba de terenurile statului” # Marie Helene Fabra Brătianu: ”Și mai am o întrebare: de ce nu i-au fost date mamei mele toate pădurile, numai la Rătești? Pentru că știu că erau terenuri disponibile acolo în zonă”.  # Marie Halene Fabra Brătianu: ”Și notarul (Gabriela Chiran, n.red) ar fi trebuit să facă cercetări, să vadă dacă terenurile au probleme, era obligat să facă asta. Prefectul de atunci (Gheorghe Davidescu, n.red) trebuia să spună: ”Scuzați-ne, e o problemă cu aceste terenuri și ele nu pot fi vândute”

Apar noi și spectaculoase detalii în procesul prin care Prefectura Argeș cere anularea titlului de proprietate pentru cele 32,8 hectare ”mutate” în pădurea Trivale de la Rătești, acolo unde Ileana Brătianu avea dreptul să le primească. Săptămâna trecută, doamna Marie Helene Fabra Brătianu, fiica Ilenei Brătianu și nepoată a marelui istoric și om politic liberal Gheorghe Brătianu, a venit de la Paris la Pitești și a stat din nou de vorbă cu Jurnalul de Argeș pe marginea acestui proces care a făcut și continuă să facă valuri. Un proces în care, susține domnia sa, a ajuns să fie târâtă fără nicio vină. Vă reamintim că, pe 31 august 2005, Ileana Brătianu, prin procuratorul său, Costel N. Ungureanu – bibliotecarul de la Rătești, a revendicat terenurile forestiere ce aparţinuseră istoricului Gheorghe Brătianu, a cărui moştenitoare era. La data respectivă, procuratorul Costel Ungureanu a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Răteşti restituirea pe vechiul amplasament a unei suprafeţe totale de 170 ha de vegetaţie forestieră, 90 ha în punctul „Parapet” şi 80 ha în satul Tigveni, comuna Răteşti. Cum 32,8 hectare dintre cele solicitate pe vechiul amplasament fuseseră deja atribuite legal altor persoane, Ilenei Brătianu i s-au oferit mai multe variante, în decembrie 2006. După două refuzuri de amplasamente destul de bune din punct de vedere imobiliar, la Valea Mare-Ștefănești și Dobrogostea, a fost acceptată abia a treia  variantă, chiar de nerefuzat, tocmai în Pădurea Trivale. În februarie 2007, Prefectura condusă pe atunci de PDL-istul Ion Cîrstoiu, a emis imediat titlul de proprietate, iar terenurile au fost vândute la scurt timp, în luna martie același an, lui Nicolae Ivănescu.  În 2009, însă, izbucnește scandalul Pădurii Trivale și aceeași Prefectură Argeș descoperă brusc o serie de hărți conform cărora respectivele hectare din miezul Pădurii Trivale, ajunse în posesia magnatului Ivănescu, ar fi fost în domeniul statului încă din anii 1940. De bună intenție, noul prefect, pesedistul Marcel Proca, demarează în iulie 2009 o acțiune în instanță pentru anularea titlului de proprietate emis în Pădurea Trivale. Foarte interesant este că, în decembrie 2006, Ocolul Silvic Pitești (prefect era același Ion Cîrstoiu) dăduse scris că terenul respectiv este liber și poate fi retrocedat.   Numai că ”surprizele” continuă și, în 2010, deși Prefectura deschisese un proces care se afla deja pe rolul instanței, și prin care se cerea anularea titlului de proprietate din Trivale, Ivănescu reușește să întrăineze o parte din respectivele terenuri unor investitori evrei de la care a primit în total 2,5 milioane euro. Cel puțin acesta este prețul din documentele care se află în poseseia noastră, e vorba de contractele de vânzare cumpărare, și pe care vi le vom prezenta mai jos în facsimil. Ca să rezumăm, în interviul pe care ni l-a acordat în exclusivitate, doamna Marie Helene Fabra Brătianu vine cu mai multe dezvăluiri menite să facă lumină în acest caz alambicat și de răsunet.

„Marea întrebare ce se pune e cum a ajuns domnul Ivănescu să afle de toate acele terenuri mari ce urmau să fie retrocedate mamei mele. Cred că l-a informat cineva, dar nu știu cine”

# Terenurile moștenite de către mama dumneavoastră au fost vândute în mare parte omului de afaceri Nicolae Ivănescu atât direct, cât și prin doi mandatari, în speță Costel Ungureanu și o nepoată a Ilenei Brătianu… Și aici sunt mai multe semne de întrebare legate de modul în care acești doi mandatari au cunoscut-o pe mama dumneavoastră…
– Aș vrea mai întâi să vorbesc de această pretinsă nepoată – Maria Tereza Brătianu. Ea a întâlnit-o pe mama mea în România, nu știu exact cum, spunându-i că e verișoara sa. A venit apoi, la începutul anilor 2000, la Paris. Mama mea avusese un accident și această Maria Tereza a venit să locuiască la mama mea și să o ajute. Însă în acest timp, ea a scotocit prin toate lucrurile mamei mele. I-a propus apoi mamei mele să o reprezinte în retrocedarea și vânzarea unei părți a proprietăților de la Rătești. Ce e sigur, e faptul că Maria Tereza Brătianu a luat banii pentru acele terenuri vândute și nu i-a dat nimic mamei mele. Ulterior, mama mea a intentat acțiune în instanță împotriva ei, a câștigat procesul, Maria Tereza trebuia să îi dea banii în tranșe, dar nu i-a dat nimic niciodată. A venit plângând la mama mea și i-a spus că e săracă, că are copii de crescut în Statele Unite și că trebuie să meargă acolo. Maria Tereza Brătianu a fost o escroacă.
# Dar cum l-a cunoscut mama dumneavoastră pe acest Costel Ungureanu?
– Mama mea venea des la Vila Florica, întâlnea tot felul de oameni și bănuiesc că în acest context l-a cunoscut și pe domnul Ungureanu. Cel mai sigur, cred că l-a întâlnit la Primăria Rătești, când a venit să se intereseze de terenuri. Oricum, mi se pare un pic ciudat faptul că domnul Ungureanu, care era și angajat al Primăriei Rătești (vreme de două luni a fost chiar secretarul primăriei, n.red) a ajuns și procuratorul mamei mele. Sună puțin a incompatibilitate, dar nu am dovezi certe care să ateste asta. Cred că domnul Ungureanu e pasionat de istorie, dar în același timp e un om complicat, și care cam amestecă un pic totul…
# E domnul Ungureanu un om de bună credință?
– Problema cu domnul Ungureanu e că el e de bună credință cu toată lumea. A fost de foarte bună credință și cu domnul Ivănescu, cu care spera să câștige ceva… Vreau să vă mai spun că, printre cumpărătorii terenurilor mamei mele, s-a numărat și domnul Ungureanu. În 2003, acesta a cumpărat de la mama mea 5 hectare pentru 50 de milioane de lei vechi.
# Se cunoșteau dinainte Costel Ungureanu și Nicolae Ivănescu? Care e bănuiala dumneavoastră?
– Nu știu asta. Marea întrebare ce se pune e cum a ajuns domnul Ivănescu să afle de toate acele terenuri mari ce urmau să fie retrocedate mamei mele. Cred că l-a informat cineva, dar nu știu cine. Și mai am o întrebare: de ce nu i-au fost date mamei mele toate pădurile, numai la Rătești? Pentru că știu că erau terenuri disponibile acolo în zonă.

Ivănescu a cumpărat 22,3 ha în Trivale cu 1 miliard lei vechi și a vândut 15 ha dintre ele cu 2,5 milioane euro

# Într-un raport al Ministerului Agriculturii referitor la circuitul ciudat prin care s-a ajuns ca mama dumneavoastră să primească teren tocmai în pădurea Trivale, se spune că Ileana Brătianu a refuzat mai întâi două alte oferte de terenuri în alte zone, la Valea Mare și Dobrogostea, pentru ca ulterior să accepte oferta foarte bună din pădurea Trivale…
– Nu mama mea a refuzat ofertele (primele două amplasamente, n.red), ci cel care avea procura, în speță domnul Ungureanu. Iar refuzurile scrise ale domnului Ungureanu sunt în dosarul procesului care e pe rol, se poate verifica asta. Dacă verificați și contractele de vânzare-cumpărare, se poate vedea că domnul Ungureanu a fost în cele mai multe cazuri și cel care s-a ocupat de ele. Mama mea era mai mult absentă. Ca exemplu, contractul prin care domnul Ungureanu – ca mandatar – i-a vândut domnului Ivănescu 223.000 de metri pătrați în Pădurea Trivale (22, 3 ha, adică grosul suprafeței terenurilor transferate de la Rătești în Trivale, n.red)  e în valoare de doar un miliard de lei vechi. Vorbind de bani, suma mi se pare foarte mică în condițiile în care domnul Ivănescu a câștigat apoi enorm (2,5 milioane euro, n.red) prin vânzările făcute acelui om de afaceri israelian (Leza Josef, n.red).Nu înțeleg cum a putut să obțină domnul Ivănescu așa de mult pentru niște păduri…
# Poate are legătură cu potențialul imobiliar al respectivelor terenuri și cu faptul că, în ultimii ani, în pădurea Trivale au apărut mai multe cartiere de vile…
– Asta ar fi, poate, o explicație. Însă și așa apar semne de întrebare, în condițiile în care acolo nu s-a construit nimic. Ce au cumpărat, de fapt, omul de afaceri israelian și partenera sa pentru 2,5 milioane de euro? Niște păduri în care să se plimbe? Sună bizar. Oricum, domnul Ivănescu a găsit o ”perlă” în tot acest ”coș” cu păduri retrocedate și a profitat la maximum de această ”perlă” – terenurile din pădurea Trivale.

„Totul este bizar în această poveste cu pădurea Trivale. Mai presus de toate, eu cred că ”persoana” care a furat și păcălit statul în acest caz este chiar statul însuși”

# În decembrie 2006, Ocolul Silvic Pitești spunea că cele 32,8 hectare din pădurea Trivale sunt libere de sarcini. În 2009, Prefectura Argeș deschide acțiune și spune că acele terenuri sunt ale statului, în baza unor hărți vechi descoperite. O altă bizarerie…
– Ar fi interesant de aflat, de cât timp terenurile acelea din pădurea Trivale erau disponibile. Erau oare disponibile chiar de când apăruse legea retrocedărilor? Revenind la întrebarea dumneavoastră, da pot spune că e bizar faptul că, în 2009, Prefectura spune că sunt terenurile statului în condițiile în care, în urmă cu trei ani, Direcția Silvică (tot statul, n.red) spusese că terenurile sunt în regulă, fără litigii, și că pot fi retrocedate. Mi se pare ciudat că de abia în 2009 s-a apucat Prefectura să facă cercetări privind acele terenuri și nu chiar atunci când s-a emis titlul de proprietate în Trivale. De ce tocmai atunci? Și mai e ciudat și că Prefectura s-a bazat în acțiunea sa doar pe niște hărți, nu pe niște acte de proprietate clare. Totul este bizar în această poveste cu pădurea Trivale. Mai presus de toate, eu cred că ”persoana” care a furat și păcălit statul în acest caz este chiar statul însuși. Pentru că statul decretează mai întâi că terenul e liber de sarcini și apoi tot statul spune, după câțiva ani: ”Nu, acest teren îmi aparține.”
# În 2009, Prefectura spune că cele 32,8 hectare din pădurea Trivale sunt proprietatea statului, iar după un an domnul Ivănescu vinde aproape jumătate din acele terenuri, despre care aflăm ulterior că erau proprietatea statului. Nu trebuia să fie Ivănescu informat, ba chiar împiedicat să înstrăineze terenurile, având în vedere că exista deja un proces pe rol prin care Prefectura cerea anularea titlului de proprietate privind pădurea Trivale?
– În mod normal, autoritățile, în frunte cu Prefectura, ar fi trebuit în 2010 să-l împiedice pe Ivănescu să vândă acele terenuri, în condițiile în care descoperiseră cu un an înainte că era vorba de terenurile statului. E logic. Și notarul (Gabriela Chiran, n.red) ar fi trebuit să facă cercetări, să vadă dacă terenurile au probleme, era obligat să facă asta. Prefectul de atunci (Gheorghe Davidescu, n.red) trebuia să spună: ”Scuzați-ne, e o problemă cu aceste terenuri și ele nu pot fi vândute”. Cum să lași terenurile să fie vândute și, în același timp, să continui acțiunea în instanță împotriva mea, ca moștenitoare a mamei mele pentru aceleași terenuri? Nu e posibil așa ceva. A fost clar ceva în neregulă acolo. 
Interviu realizat de Denis Grigorescu

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii