Pe 25 Aprilie 1523, Paşa de Nicopole, Mehmed-bey, în timpul domniei sultanului Soliman Magnificul, îl înlătură pentru a treia oară pe Radu de la Afumaţi de la domnia Munteniei.
Spre deosebire de primele două incursiuni, de această dată Mehmed-bey nu se aşează singur la domnie, ci instalează un domn pămîntean, pe Vladislav al III-lea, iar boierii Craioveşti chiar sprijină noul domn, Pîrvu Craiovescu devenind mare ban. Radu de la Afumaţi e silit să se retragă din nou în Transilvania.
Radu de la Afumaţi era fiul lui Radu al IV-lea cel Mare al Munteniei şi a domnit de cinci ori în perioada 1522 – 1529, ducând o luptă aprigă cu otomanii.Ginere al lui Neagoe Basarab, el s-a căsătorit cu fiica acestuia, Ruxandra, la 21 ianuarie 1526. După moartea sa, Ruxandra a devenit soţia unui alt voievod al Munteniei, Radu Paisie.
Semnificaţia efortului antiotoman purtat cu mijloace modeste de Radu de la Afumaţi este deosebită, deoarece Poarta Otomană a fost obligată să renunţe la transfomarea Principatului Muntenia în paşalîc.
Este remarcabil faptul că Radu de la Afumaţi a reuşit să zădărnicească planurile otomane, chiar în apogeul domniei sultanului Soliman Magnificul, care a reuşit să zdrobească Serbia la 1521 şi Ungaria în Bătălia de la Mohacs la 1526, transformîndu-le pe acestea în paşalîcuri.
Inscripţia de pe mormîntul lui Radu de la Afumaţi de la Curtea de Argeş aminteşte de 20 de bătălii purtate de acesta.
Lespedea de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș
La îndemnul Craioveştilor s-a supus un timp sultanului, iar spre sfârşitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot şi l-au ucis.
Se spune că ar fost ucis, împreună cu fiul său Vlad, de către boierii Neagoe şi Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetăţuia (sec. XV), situată în nordul oraşului Râmnicu Vâlcea.
A consemnat Cristian Vasile
