# Interviu în exclusivitate cu politicianul momentului. Câștigător al unui mandat de europarlamentar, ca și candidat independent, Mircea Diaconu este, fără îndoială, marea surpriză a recentelor alegeri. Un candidat special, cult, fără limbaj agresiv și care a reușit să învingă un sistem și alte partide. Singurul argeșean ce ne va reprezenta în Parlamentul European, Mircea Diaconu ne-a acordat un interviu în exclusivitate, dovedind că a rămas același interlocutor rasat, fără răspunsuri stereotipe și prozaice.
# Ca să parafrazez titlul unei piese de Shakespeare în care ați jucat, „cum vă place” procentul obținut la alegerile europarlamentare?
– Am jucat în „Cum vă place”, dar am jucat bufonul (râde). Aici e alt rol. Nu trebuie să îmi placă mie procentul, trebuie să conteze. Și dacă el contează, sigur că atunci îmi place. Și văd că într-adevăr contează, deși aud cu stupefacție că, de fapt, nu am fost votat de nimeni, că mi-au dat alții voturile…
# Cât de mult v-a ajutat, fără să vrea, ANI în triumful dumneavoastră?
– Nu e vorba de ajutat. Dacă tot demersul era voința mea, ținta mea, atunci puteam spune că m-a ajutat. Dacă aș fi fost lăsat în pace, dacă nu s-ar fi făcut porcării asupra mea, această problemă și toate poveștile nu ar fi existat. Niciodată. Eram în curte la îngrijit trandafirii. În condițiile astea, nu pot spune că m-a ajutat. ANI a inventat această problemă. Nu am dorit-o eu. Și în general e bine să fiu lăsat în pace. Când sunt lăsat în pace, sunt foarte cuminte la mine în sat, la mine în curte. Dacă mă enervează, mă scot din răbdări, nu mă opresc, mă apăr.
# Vă mai tentează să rămâneți independent și în Parlamentul European, în condițiile în care principalele partide din România vă curtează?
– Nu mă curtează din România, ci deja din afară. Am primit telefoane de la șefi de grupuri politice europene. Rămân independent. Am spus și vă confirm, pentru că așa e contractul meu cu acești cetățeni care m-au votat. Voturile astea au venit singure, fără să le cer în genunchi, fără să le plătesc, fără să le impun cum, din păcate, fac prea mulți astăzi. Sigur, voi fi apropiat de un grup parlamentar european. Atenție, am spus european și nu bucureștean. Poate fi grupul liberal și chiar grupul liberal englez. Însă doar apropiat și în continuare cu statut de independent.
„Voi încerca să fac lobby tot timpul la Bruxelles, să spun ce și cine suntem, și mai ales pentru argeșeni”
# Peste 16.000 de argeșeni v-au votat. Cum și cu ce aveți de gând să le răspundeți?
– Nu le răspund numai argeșenilor. Circumscripția despre care e vorba e mai mult decât țara. E țara dinăuntru și țara din afară. Voi încerca să fac lobby tot timpul, să spun ce și cine suntem, și argeșenii. Și mai ales argeșenii. Și mai ales muscelenii. Ca să focalizez, mă duc la mine sus.
# Vă bucură mai mult succesul de la europarlamentare decât cele avute cu „Secvențe” și „Filantropica”?
– Nu, sunt lucruri diferite. Un asemenea succes e o povară. Aici discutăm de o povară, de o însărcinare. Am câștigat o povară, am câștigat o răspundere, am câștigat niște obligații. În film, e vorba de prestația ta efectivă. Aici e cu totul altă ecuație.
# Cu ce piesă de teatru poate fi comparată scena politică românească actuală?
– Cu niciuna. O piesă de teatru se ocupă de o problemă. Ori scena politică e ca viața, le are absolut pe toate, toate categoriile umane, toate intențiile umane. E un Babilon. Nicio piesă nu poate acoperi o asemenea problematică.
# Ați primit laude sau reproșuri de la foștii colegi din PNL Argeș?
– Nu am primit niciun reproș. Mulți m-au sunat, m-au felicitat, au fost alături de mine la greu. Suntem în continuare prieteni.
# Ronald Reagan a fost actor și a ajuns președinte. Vă tentează și pe dumneavoastră o evoluție similară pe scena românească?
– Pe mine nu m-a tentat nici candidatura la europarlamentare. Am ajuns să fac asta obligat de niște conjuncturi. Sper să nu fie nevoie să fiu obligat în continuare de alte conjuncturi. Vreau liniște. Pentru mine, pentru ai mei.
# Și la Bruxelles e potențial mai liniște decât la Cotroceni?
– Oricum, mult mai liniște decât la Cotroceni. Mai simplu.
Interviu realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii