Pentru cine are ochi să vadă, senatorul Mircea Andrei se află într-un complex proces de rebranding. Mai pe românește, se rebranduiește. Nu mai e țâfnos cu ziariștii care-i zgândără orgoliul cu penița și nici nu mai împarte presa argeșeană în două: a lui și a lui Nicolescu. Mesajele sale de campanie, dar și cele extra sunt exclusiv pozitive și pacifiste. Lasă impresia că nu se mai bucură de răul altuia și vrea să se împace cu toată lumea. A forțat istoria la balul ziarului Ancheta, după ce s-a ridicat de la masă și s-a dus glonț la președintele Constantin Nicolescu, pe care mai întâi l-a felicitat pentru victoria obținută la Consiliul Județean, iar apoi l-a pupat. I-a ieșit, dovadă că s-a turuit zile în șir pe marginea acestui gest pe care presa l-a mediatizat la concurență cu cele trei modele de Logan lansate de curând la Dacia. Mircea Andrei pare să fi înțeles un adevăr elementar, acela că a acumulat suficientă notorietate (chiar mai multă decât unii dintre candidații USL la parlamentare), doar că mai trebuie s-o transforme într-una pozitivă. Și-a luat bilet la Filarmonica Pitești, a mers la primul meci de baschet al BCM în cupele europene, unde a stat în public, nu la masa oficială, apoi s-a întâlnit cu foștii colegi de la Generală 11, în cadrul unei revederi tușante la hotel Ramada. Mircea Andrei e un personaj mobil, nu rămâne încremenit în proiect. Are comportamentul ghepardului care stă pitit între ierburile înalte ale savanei și așteaptă. A schimbat tactica, după ce a înțeles, în sfârșit, că județul Argeș nu e rudimentar ca Dâmbovița și nici nu trăiește exclusiv din șulfăreală și polei, ca Bucureștiul. Ca o paranteză, pe vremea când „elita” Capitalei vindea bilete la speculă, în față la cinematograful Patria, elita Argeșului mai avea puțin și cădea de pe planetă la cât comerț exterior făcea în numele statului român, care o trimisese să vândă Dacia și Aro în străinătate. Mircea Andrei a realizat că împotriva gulerelor albe nu poți lupta cu boxul, că te faci de râs, ci cu floreta. De aici și procesul de rebranding, obsesia lui de a veni cu o nouă imagine pe piață. La fel de adevărat e și că acum se află în opoziție și nu mai beneficiază de instrumentele contondente ale puterii și de camarila obedientă care mișună îndeobște în jurul oricărui lider de partid, smintindu-l. Două mari pariuri identific în momentul de față la senatorul Mircea Andrei: primul, vrea să ne convingă de faptul că e mai bun decât reputația sa și al doilea, ține neapărat să se legitimeze ca liderul opoziției din Argeș. În această cheie cred că trebuie citită și inițiativa civică prin care încearcă să pună pe agenda Guvernului preluarea rafinăriei Arpechim de la OMV. Stăpânul de odinioară a devenit cetățean.
Gabriel Grigore
0 Comentarii