„Minunea de a fi”, o carte apărută în 2017, sub semnătura arhiepiscopului Calinic, cuprinde peste douăzeci de capitole și tot atâtea minuni din viața unui creștin ortodox, o lucrare cu temeri, reflecții și amintiri ale prelatului scriitor, o carte din care fiecare dintre noi ne putem hrăni spiritul. În inima arhiepiscopului, iubirea de Dumnezeu și imaginea mamei sunt pilonii existenței sale.
„Legat de fenomenul creșterii este și miracolul pe care-l avem fiecare, de a trăi și a ne maturiza. La căpătâiul nostru au stat părinții, ani în șir, pentru a ne veghea creșterea. Mamele, mai ales, știu ce înseamnă să naști și să crești prunci. Minunea este că soția a consimțit să fie mamă. În sânul ei se petrece un miracol de fiecare dată când este hotărâtă să fie ființa unică pe pământ care a înțeles chemarea lui Dumnezeu. Credem că așa a zidit-o de la început. Cine poate desluși și această taină? Nu întâmplător, unii dintre noi am scris și scriem inspirat despre femeia–mamă. Am fost fericit când am citit ceea ce scria Cezar Bolliac, prin anul 1844, despre femeia–mamă. Se pare că a avut o mamă celebră. Argumentează, într-un crescendo uimitor, de ce femeia mamă este de o mie de ori mai vrednică decât bărbatul. Și o scria un bărbat!!!
Vegherea mamei, să ne gândim la toate mamele din lume, la căpătâiul pruncuțului până crește, până ajunge la maturizare, fără să învețe undeva și de la cineva, mama are în adâncul inimii ei sfânta chemare de a sluji la creșterea și maturizarea zidirii lui Dumnezeu. Mai mult ca oricine pe lume, mama înțelege că în viața ei se mistuie o taină, pe care ea însăși nu mai are timp să o perceapă. Preocuparea ei, de zi cu zi, este cum să crească spre maturizare odrasla pe care i-a dăruit-o Dumnezeu. Când am îndemnat pe o cucoană ardeleană să scrie jurnalul zilnic, mai ales să spună cum a născut și cum a crescut pruncii, mi-a retezat-o scurt:
- Noi naștem oameni! Nu avem timp de scris jurnale. Scrieți voi, bărbații, că aveți mai mult timp ca noi. Nu ne ocupăm de lucruri secundare.
M-a bucurat răspunsul răspicat al doamnei, care nu a stat pe gânduri. E drept, nu mă așteptam. Dar am mai învățat un lucru bun.
Poate fără să mai realizeze, mama uită de neodihna zilnică și așteaptă, o!, Doamne, așteaptă cu răbdare creșterea și maturizarea pruncului.
Să nu te plângi, să nu te pripești, să nu te saturi de atâta lucrare, zi și noapte, să răspunzi cu iubire pruncului, soțului, casei întregi, și asta mereu, este clar că avem de a face cu o mare minune.
Chiar dacă totul a devenit o obișnuință banală, să zicem, această lucrare este mereu vie, proaspătă și plină de optimism.
Când mă gândesc la mama, la greul dus, ani și ani, inima-mi plânge și focul nu se mistuie!”
Calinic Argeșeanul, „Minunea de a fi”, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.
0 Comentarii