Fostul subprefect, actual coordonator al Diviziei Petrochimice Bradu din cadrul Oltchim Râmnicu Vâlcea, explică și de ce „era mai preferabil ca platforma să fie vândută cu totul”
Zilele trecute s-a scris despre vânzarea pe bucăți a celebrei platforme Arpechim din Bradu. Istoria Rafinăriei pornește în 1971. Până la Revoluția din decembrie 1989, aici își câștigau traiul peste 7000 de salariați. În 2011, când mai număra circa 700 de angajați, și-a închis porțile din rațiuni economice și în 2013 a intrat în insolvență. În 2018, activele funcționale au fost cumpărate de Chimcomplex Borzești a omului de afaceri Ștefan Vuza, iar în 2019 a intrat în faliment. În fine, licitațiile de vânzare pe bucăți a activelor platformei au început în mai 2024 și ultima s-a terminat la finalul lui 2025.
Noii investitori sunt dezvoltatori imobiliari, transportatori, gestionari de deșeuri și antreprenori în sisteme fotovoltaice. Care a fost prețul acestui colos? 21 milioane euro plus TVA. Vânzările nu sunt însă finalizate momentan, nu fără avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, aflat în subordinea directă a Președintelui României. Având în vedere că platforma, datorită facilităților rămase și a poziționării sale, este considerată în continuare obiectiv economic strategic de interes național, CSAT trebuie să ateste că vânzarea respectă interesele de securitate și economice ale statului român. Aprobarea CSAT este, deci, un pas decisiv în procesul de vânzare, nu doar o simplă formalitate birocratică.
Despre acest subiect am discutat cu Marius Pîrvu, fost suprefect la Argeș, fost director general al Oltchim, în prezent coordonator al Diviziei Petrochimice Bradu din cadrul Oltchim Râmnicu Vâlcea.
Coordonatorul acestei Direcții ne-a spus că, indiferent de răspunsul CSAT, statul trebuie să ia o decizie. „Și dacă nu s-ar primi aprobare, trebuie luată o decizie, pentru că situația financiară nu este tocmai fericită, deci, statul român trebuie să își asume anumite lucruri, ori să dea girul pentru aprobarea CSAT, ori să găsească o soluție de conservare a acestor active”.
Marius Pîrvu explică în continuare că vânzarea nu este finalizată fără aprobarea CSAT-ului. „Sunt doar ca un fel de antecontracte de vânzare-cumpărare, deci, practic, nu este o vânzare finalizată. Abia după ce se primește aporbarea, pentru că e vorba despre infrastructură critică și trebuie luată această aprobare. Dacă se aprobă, atunci, într-adevăr, vor urma pașii ulteriori vizavi de realizarea efectivă a vânzării, predările, inventarierea ș.a.m.d., e un întreg proces. Dar, dacă nu se aprobă, atunci statul român trebuie să găsească și o soluție vizavi de conservarea acestor active. Dacă nu vor mai exista fonduri, există posibilitatea să nu mai existe pază, salariați, nimic pe aici. Totuși, nu cred că statul român poate să își asume o astfel de degradare, deși el este beneficiar al acestei vânzări”.
„Măcar să facă ceva industrial, în sensul de a crea locuri de muncă și de a aduce bani la buget Primăriei Bradu”
Una dintre preocupările comunității din împrejurimi este, desigur, dacă vor fi create noi locuri de muncă odată ce proiectele noilor investitori vor deveni operaționale. Rămâne și întrebarea dacă ar fi fost mai bine ca Platforma de la Bradu să fie cumpărată în întregime, lucru care s-a și încercat, fără succes, în februarie 2023, la un preț de pornire de aproape 50 de milioane de euro plus TVA. „Cred că cel mai bine ar fi fost să fie vândut în așa fel încât cineva să găsească o soluție de a face ceva, dacă nu pe zona petrochimică, măcar să facă ceva industrial, în sensul de a crea locuri de muncă și de a aduce bani la buget Primăriei Bradu. O demolare înseamnă implicit valori mai mici de impozit către Primăria Bradu. Deci era mai preferabil să fie vândută cu totul, și din punctul de vedere al condițiilor de mediu, din mai multe puncte de vedere”, e de părere Marius Pîrvu.
„Au mai existat și poluări, dar nu sunt majore și nu implică un risc ecologic”
O chestiune sensibilă este cea a poluării. Ne-am interesat dacă există un risc ecologic în zonă, având în vedere specificul combinatului petrochimic. „Nu, poluările sunt destul de reduse. Vă dați seama că, de-a lungul vremii, a existat o activitate industrială aici, vrei nu vrei, au mai existat și poluări, dar nu sunt majore și nu implică un risc ecologic”, ne-a asigurat Marius Pîrvu.
Cine sunt noii investitori de la Arpechim
Zona centrală a platformei Bradu se vinde cu 5,4 milioane euro plus TVA către firma Blue Power Proiect SRL, deținută de Mihaela Toma (60%) și Ionuț Dorel Oprea (40%), înființată în 2022, cu obiect principal de activitate dezvoltarea imobiliară.
Zona Rezervoare 2 a platformei a fost adjudecată cu 4,2 milioane euro plus TVA de către Rengy Development SRL, controlată de Rengy Development Limited din Malta. Compania este dezvoltator de unități de producție de energie regenerabilă și are parcuri fotovoltaice în Ucraina.
Cu 4,08 milioane euro au fost adjudecate zonele PIP și Extruder ale Bradu de către producătorul de folii și ambalaje din polietilenă Dodi Plast Tech SRL din Pitești, deținut de Constantin Daniel Dolofan.
Compania de transport și gestionare a deșeurilor Remat Maramureș SA din Baia Mare, condusă de Paul și Roxana Dumitrescu, și-a adjudecat zona PJP de la Bradu, la prețul de 3,4 milioane euro. Firma de transporturi de marfă Golden Energy Căteasca SRL din Pitești, controlată de Nicoleta Lazăr, și-a adjudecat zonele Rezervoare 1 și CTC de la Bradu, pentru 2,5 milioane euro.
Dealerul autorizat AMAT SA, firmă deținută de Alin Vaidescu (ginerele regretatului Constantin Stroe de la Dacia), va prelua zona ACN3 Bradu, pentru 1.000.000 de euro fără TVA, iar zona VICHEM de la Bradu a fost adjudecată la prețul de 500.000 euro de către Total Tools Distribution SRL din București, deținută de către Malvina Florea.
0 Comentarii