La 4 octombrie 1937 venea pe lume, în satul Ciurari, din actuala comună Săceni, reprezentativă pentru județul Teleorman, viitorul profesor gradul I de limba și literatura română Marian Stoica. Peste decenii, consacrarea sa plurivalentă se va realiza, convingător, în Argeș, decesul parvenind la Pitești, pe 7 februarie 2012.

Seminarist la Curtea de Argeș

Evoluția definirii caracterului individualizat, degajând un comportament echilibrat, prefața la Marian Stoica dorința incizării adevărului filosofal privind existența perpetuă. Preliminariile s-au conturat frecventând gimnaziul, seminarul din Curtea de Argeș (1951-1956). Atractive pentru elevul Marian Stoica se dovedeau, pe lângă materiile având conținut eclesiastic și de cultură generală, limbile greacă, latină, slavonă, cu multiple reverberații în graiul românesc, descifrate, sistematic, prin studii aprofundate, prestații didactice, publicistică. Etapa teologiei școlare s-a încheiat la institutul de profil din Capitală (1956-1958), dar pasiunea pentru acest domeniu va dăinui toată viața. Reorientarea civică îi permite să urmeze Institutul Pedagogic (de trei ani) București (1960-1963), apoi, Facultatea de Filologie, Universitatea Constantin I. Parhon, București, licență promovată în 1968. Printre dascălii săi de renume, consemnați evocator, lista cuprinde nume precum: Boris Cazacu, Jean Bick, Grigore Brâncuș, Vera Călin, Paul Cornea, Ion Coteanu, Tamara Dobrin, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Mitu Grosu, Dimitrie Macrea, Dumitru Micu, Mihai Novicov, Ion Vitner. Viitoarele sale preocupări l-au adus în legătură directă cu opera și personalitatea acestora, intermediind reuniuni tematice, ședințe ale cenaclurilor literare, lansări editoriale, lecții deschise, inspecții și examene graduale.

Director coordonator la Școala Merișani

Din vremea studiilor superioare datează stabilirea definitivă în Argeș (1966), decizie pe care Marian Stoica nu a regretat-o niciodată. Titularizarea profesională, constituirea familiei, evoluția ca persoană publică, implicarea în fenomenele culturale specifice locurilor, etalarea creației literare, colaborările media, dar, mai ales, cunoașterea colegilor de generație, prieteniile nedisimulate, atmosfera spirituală i-au fost concordante gândirii și exprimării cotidiene. Consistența atașamentului față de Argeș-Muscel determină insistențele tânărului profesor pentru obținerea, în atare perimetru, a unei catedre adecvate pregătirii sale (limba și literatura română). Succesul se va concretiza la Școala din Merișani (1966), așezare colinară aflată pe traseul rutier și feroviar Pitești-Curtea de Argeș. Contractul moral cu această instituție s-a prelungit până în 1990. Provocarea individuală majoră, în etapa 1966-1968, a fost pregătirea temeinică a lecțiilor predate elevilor din clasele V-VIII. Selectat pentru responsabilități publice județene (1968), profesorul Marian Stoica revine la Școala Merișani (1983) în calitate de director coordonator, atribuții exercitate până spre debutul anului 1990. Deși confruntat cu disfuncționalități inerente statutului unităților din mediul rural, determină beneficii precum: reconfigurarea suportului financiar bugetar; standarde pentru cadre didactice, elevi, personalul auxiliar; sporirea inventarului laboratoarelor; înnoirea expozițională a cabinetelor; interacțiunea cu agenți economici patronali.

Îndrumător al instituțiilor culturale muscelene

Datorită calităților sale didactice și participării frecvente la numeroase activități extrașcolare, Marian Stoica devenea, în 1968, specialist al Comitetului Județean pentru Cultură și Educație Socialistă Argeș, funcție îndeplinită, cu succes, până la 1 septembrie 1983. A îndrumat instituțiile din zona Muscel (case de cultură, cămine culturale, biblioteci, cluburi, cenacluri literare, cinematografe). Sectorul alocat cuprindea orașul Câmpulung și comunele ce gravitau secular spre acest nucleu voievodal, renumite pentru tradițiile spirituale fiind considerate: Berevoești, Boteni, Dâmbovicioara, Lerești, Mioarele, Rucăr, Stoenești, Vulturești. Strategia asumată viza, însă, revigorarea potențialului din toate localitățile perimetrale capabile să organizeze manifestări complexe, cu valențe tematice privind: dezvoltarea economică; valorificarea etnografiei, muzicii corale și instrumentale, păstarea portului popular, consemnarea folclorului autentic, protecția mediului. Plaiurile Câmpulungului au transferat mileniului III, printre alte inițiative paseiste, două generice, gândite de Marian Stoica, împreună cu factorii locali abilitați: Expopastoralis (Rucăr) și Brâul muscelean (Boteni). Astăzi sunt recunoscute continental! Numele profesorului este consemnat, totodată, pentru comuna Stoenești, a operei de bibliofilie „Argeș. Cartea eroilor” (1984), unicat european, ori ca editor al traducerii textelor (limba engleză), colaborator, poliglotul Alexandru Vasile, aferente albumului „Plaiuri argeșene” (1982).

Inspector școlar județean

Așadar, după un deceniu și jumătate de la promovarea ca îndrumător cultural (1968-1983), profesorul Marian Stoica revenea la Școala de 10 ani Merișani (director coordonator), atribut la care ne-am referit mai sus (1983-1990). Apoi evenimentele din 1989 au preliminat, așa cum era și firesc, schimbarea componenței corpului de control al Inspectoratului Școlar Județean Argeș. În atare concept, datorită acceptului colegilor de breaslă, profesorul Stoica, apreciat, distinct, pentru creațiile sale poetice, a fost mandatat inspector școlar, specializarea Limba și literatura română (1990-1997). Septenatul la care facem referire i-a facilitat transferul și titularizarea în Pitești (Școala gimnazială Nr. 8), colaborarea cu Filiala Universității Româno-Americane (1992-1995), editarea mai multor reviste, volume de autor, studii, articole, comentarii, analize. Pensionarea survine peste alți trei ani, având calitatea de expert metodist al Casei Corpului Didactic Argeș (1997-2000) și secretar general la Fundația Română Casa Școalelor, Filiala Pitești. Participarea efectivă la derularea activității forumurilor coordonatoare ale învățământului preuniversitar din Argeș-Muscel (1990-2000) a fost, pentru seniorul Marian Stoica, pasională, convingătoare, productivă. Realizează numeroase deplasări, inspecții, reuniuni metodice, sugerând schimbarea opticii privind comunicarea cu elevii și părinții, flexibilizarea conținutului manualelor, reorientarea pregătirii olimpiadelor și promovării pe trepte formative superioare. Recomandările ancorau expertiza proprie, acumulată la catedră, sau ca manger și analist pragmatic, fără implicare politică semnificativă. Obiectiv special pentru Inspectoratul Școlar a fost reevaluarea prestigiului directorilor, competențele acestora fiind atribuite, în numeroase cazuri, cadrelor didactice agreate prin consiliile pedagogice și acceptul factorilor administrativi provizorii. Profesorul Marian Stoica a făcut parte din echipele inspectorilor generali Cornel Constantinescu, Octavian Liviu Drăghici, Gheorghe Lungoci.