Un paradox despre care se vorbește puțin. Cei mai valoroși piteșteni, după studii strălucite, se stabilesc la București sau pleacă din țară. Dar sunt și bucureșteni care vin să se stabilească în Argeș, atrași de frumusețea locurilor.
La început a fost Băbana, unde (primii, oameni din justiție) artiști și scriitori, atrași de Pădurea Trivalea, de liniștea și umbra sa, și-au făcut case (precum Ion Dolănescu, Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, Constantin Pașol etc). Cum legislația nu a mai permis defrișarea, s-a găsit o nouă locație, în jurul Câmpulungului.
Așa au ajuns criticul literar Nicolae Manolescu să aibă casă la Mărcuș-Câmpulung Muscel, actorul Mircea Diaconu la Vlădești, actorul Gheorghe Dinică, regizorul Șerban Marinescu – la Bughea de Sus, să fie vecini în creierii munților, filosoful Horia-Roman Patapievici (Câmpulung), ca și violonistul Alexandru Tomescu (la Rucăr).
Dar primul care „a spart gheața” aici a fost actorul, graficianul și poetul Radu Boureanu. La Stâlpeni. Așadar, printre personalitățile care au locuit, creat și marcat pentru totdeauna comunitatea Stâlpeni, se află și Radu Boureanu. Acesta a fost poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător, „pasionat de marile spații ale naturii diverse, de plasticitatea evocatoare a pământului cu o mie și una de clișee pe care le trecea adesea pe sub ochiul unei lanterne magice lăuntrice” (și am citat din „Cartea de identitate europeană a comunei Stâlpeni”).
Casa pe care a construit-o chiar el însuși la Stâlpeni în anii 1960, pe o colină care îi poartă astăzi numele, a schimbat mai mulți proprietari de-a lungul timpului, însă pentru localnici a rămas și va rămâne „casa de pe dealul lui Radu Boureanu”.
În anii ’70, pe când conducea revista de cultură ARGEȘ, un alt mare poet își închiriază două camere într-o vilă din Câmpulung, poetul Gheorghe Tomozei (nu se înțelegea… cu vecinii!). Mulți se laudă cu acest lucru, îl socotesc câmpulungean, dar domiciliul i-a rămas pe București.
Tot în anii ’70, dramaturgul Paul Everac și-a cumpărat ditamai domeniul la Podul Dâmboviței, unde, în afară de casă, a creat un impozant muzeu în aer liber, cu sculpturi ale unor mari artiști, muzeu nevalorificat. Un alt argeșean, filosoful Ion Tudosescu își petrecea verile la Rădești, ca și filosoful Vasile Tonoiu, la Corbeni.
Tomozei și Boureanu își găseau inspirația la Câmpulung
E interesant că vara, la un moment dat, Tomozei și Boureanu (foto) își găseau inspirația la Câmpulung, recte Stâlpeni. Nu se vizitau, din sfială. Iată ce-i scrie Tomozei lui Boureanu, în 1997, conform deținătoarei arhivei sale, consoarta sa Cleopatra Lorințiu: „După Radu Boureanu întinzi mâna: spre Stîlpeni sau spre raftul de cărți. E un poet care ne înnobilează stirpea. Sunet clar, sunet pur, diafanitate, armonie, pace a simțurilor. Sunt doisprezece ani de când îmi scriu verile foarte aproape de Stîlpenii meșterului. Ezit să-l vizitez, neanunțat, pe cel ce mi-a acordat de un sfert de veac prietenia, n-aș vrea să rup baremi un vers din vacanța sa și, după o scurtă ezitare, plec mai departe spunându-mi că e timp, că mai avem încă foarte mult timp, Radu Boureanu și eu, spre a ne aduna în jurul fastuoasei sale sobe în care focul miroase a frunză de nuc.”
Nu se știe dacă s-au întâlnit, căci aveau să fie chemați la Domnul în același an, Tomozei în ultima zi de martie, iar Boureanu la început de septembrie.
O veritabilă istorie literară a literaturii argeșene trebuie să cuprindă și aceste aspecte. Îi putem socoti argeșeni și pe cei de mai sus. Firește, singurii născuți în Argeș sunt Mircea Diaconu, Ion Tudosescu, Vasile Tonoiu. În schimb, Horia Zilieru, Irina Petrescu, Horia Bădescu nu au mai călcat pe la casele lor… Doar Nicolae Prelipceanu mai trece pe la rudele sale de la Curtea de Argeș.
Citește și Semnal editorial. O carte ce te învaţă să vorbeşti corect
0 Comentarii