# Manuela Voicu: „Dacă nu ai un nume rezonant, te lasă să mori!” # „Nici pampersul nu se schimbă dacă nu dai bani!”, mai spune femeia care până acum nici nu şi-a strâns în braţe bebeluşul născut în noiembrie anul trecut

Viaţa Manuelei Voicu a devenit un adevărat coşmar începând din ziua în care a devenit mămică pentru a doua oară. Pe 5 noiembrie 2016, într-o zi de sâmbătă, femeia a adus pe lume un băieţel la Spitalul Judeţean Argeş, prin operaţie de cezariană. Intervenţia chirurgicală a fost un adevărat eşec, tânăra fiind operată de încă trei ori pentru a-i fi scos sângele acumulat în uter. La un an de la operaţia de cezariană, rana încă nu i s-a vindecat şi are leziuni abdominale irecuperabile. Deşi trece prin chinuri groaznice, Manuela ne-a mărturisit nu a sesizat nici Colegiul Medicilor şi nici nu va cere daune morale doctorilor care au operat-o la Spitalul Judeţean Argeş, fiind de părere că suferinţele ei şi ale familiei sale nu ar putea fi cuantificate.

„Fiul cel mare mă strânge tare în braţe, îmi pupă burtica şi se roagă să mă vindec mai repede,
să putem ieşi în parc”

La 35 de ani, Manuela luptă zi de zi pentru a se vindeca de boala care îi macină abdomenul, în speranţa că într-o bună zi se va putea bucura din nou de viaţă şi de cei doi copii pe care îi are. Pe cel mic, acum în vârstă de un an, nici nu a apucat măcar să îl ţină în braţe şi să se bucure de el. „De cel mic are grijă mama mea până vine soţul de la serviciu şi îl preia. El doarme cu cel mic de când l-am născut”, spune Manuela. Şi fiul cel cel mare, Mihnea, în vârstă de 7 ani, e puternic afectat de drama prin care trece mama sa. „Mihnea mă strânge tare în braţe, îmi pupă burtica şi se roagă să mă vindec mai repede, să putem ieşi în parc. E greu… Nu am avut energie să stăm de vorbă, să povestim… Nu am răbdare. Eu nu am mai dormit de atâtea luni din cauza durerilor. Bunica e cu el. Săraca mama!”, mai spune tânăra.
Manuela a avut o sarcina grea, intrând în luna a patra în risc maternal. Când sarcina a ajuns la 37 de săptămâni, a ajuns de urgenţă la spital, unde a născut prin operaţie de cezariană. A stat ore bune la terapie intensivă, apoi a fost transferată pe secţia  Maternitate. Însă starea generală de sănătate a tinerei mămici s-a alterat brusc, având şi dureri mari pe partea stângă a abdomenului, care începuse să se umfle. A fost transferată de la Maternitate la Terapie Intensiva şi după ce a fost investigată cu computerul tomograf, medicii au decis sa o deschida vertical pentru a scoate sângele acumulat în uter. „Când am rămas singură cu chirurgul l-am întrebat ce s-a întâmplat? A zis că erau două vase de sânge atinse, apoi nu a mai recunoscut şi în fişa de externare scrie că nu s-a evidenţiat sursa activă de sângerare. Marţi m-au operat din nou ca să pună meşele pentru a absorbi sângele, joi au operat din nou ca să le scoată. Am pierdut 5 litri de sânge. După ce m-au stabilizat m-au transferat din nou pe materniate unde în prima zi am fost cât de cât supravegheată, apoi stăteam singură în rezerva aceea cu dureri cumplite în corp”, povesteşte tânăra, care a ajuns să cântărească 40 de kilograme, fiind conectată la un aparat de drenaj.
Manuela ne-a povestit şi contextul în care a ajuns să fie asistată la naştere de medicul ginecolog Marcel Buzatu. „Şi băieţelul cel mare tot la Spitalul Judeţean l-am născut şi tot prin cezariană. Am născut cu dr. Păun Caziana, care între timp s-a pensionat. Dr. Buzatu a fost mâna a doua la naşterea lui Mihnea. Anul trecut am ajuns la dr. Buzatu din întâmplare… În luna a treia am făcut alergie şi am fost trimisă la spital. Iniţial am fost la doctoriţa Copăcianu, dar nu era în ţară când am avut eu nevoie şi de la cabinetul ei privat m-au direcţionat către spital. Acolo era dr. Buzatu şi aşa am rămas să urmărească sarcina…”, mai spune femeia.

„Nu cred că suferinţele mele şi ale familiei mele ar putea fi evaluate”

Am întrebat-o pe Manuela dacă a făcut plângere la Colegiul Medicilor şi dacă le va cere daune morale medicilor de la Spitalul Judeţean care au măcelărit-o. „Nu cred că suferinţele mele şi ale celor din jur, soţul, mama şi copii, ar putea fi evaluate. Dumnezeu este credincios şi drept să facă El cum e mai bine. Vreau să se termine odată calvarul acesta. Vreau să îmi ţin copilul un braţe! Deşi în viitorul apropiat nu se va întâmpla. Eu am leziuni abdominale irecuperabile. Burta mea nu s-a închis încă, am plasă abdominală, iar medicii sunt rezervaţi. Aşteptăm să vedem cum reacţionează organismul meu când mă vor deconecta de la aparat. Ca să înţelegeţi, timp de 1 an am stat cu burta plină de puroi. Acest puroi a mâncat din burta mea şi a distrus ţesutul. Numai Dumnezeu ştie ce s-a întâmplat acolo, în sala de operaţii! Nu am sesizat Colegiul Medicilor deoarece ei se susţin reciproc. De 1 an de zile mă chinui cumplit din cauza indiferenţei şi superficialităţii medicilor şi nu am fost la mediocri. Sunt obosită şi scârbită. Dacă nu ai un nume rezonant… te lasă să mori! Eu nu pot lupta cu mizeria de sistem care este infectat până la ultimul om. Nici pampersul nu se schimbă dacă nu dai bani!”, susţine Manuela Voicu.

„Medicii bucureşteni mi-au spus ca ar trebui să fiu fericită şi mulţumită că sunt în viaţă”

După operaţia de cezariană prin care l-a adus pe lume pe fiul cel mic, Manuela a trecut prin încă cinci intervenţii chirurgicale, dintre care trei în decurs de numai o săptămână de la cezariană, la Spitalul Judeţean Argeş. „Am făcut operaţia de cezariana sâmbăta, pe 5 noiembrie 2016. Apoi m-au deschis luni să-mi scoată sângele din uter. Marţi m-au deschis să-mi pună meşe, iar joi din nou să-mi scoată meşele. Apoi în martie anul acesta mi-au scos ţesut de granuloame la o clinică privată. În septembrie, medicii de la spitalul Sf Maria din Bucureşti mi-au pus plasa abdominală”, povesteşte Manuela. Am mai întrebat-o şi câte intervenţii mai sunt necesare pentru a se recupera în totalitate. „Nu se ştie. Depinde de organismul meu, dacă ţine plasa. Dacă rana se deschide, va trebui să scoată plasa. Medicii bucureşteni se miră că nu am făcut sepsis până acum. Mi-au spus că ar trebui să fiu fericită şi mulţumită că sunt în viaţă… Vă daţi seama. Să le fi văzut schimbul de priviri care făceau mai mult decât 1000 de vorbe”.

Alte trei drame consumate la Maternitate care au secătuit bugetul Spitalului Judeţean

Dr. Pletea, daune morale de 500.000 euro

În 2010, medicul ginecolog Sorin Pletea de la secţia Maternitate I a Spitalului Judeţean Argeş a pierdut procesul cu o fostă pacientă, Lavinia Balaş, care îl acuzase de vătămare corporală din culpă. Medicul o asistase pe femeie la naştere în 2003, când adusese pe lume o fetiţă cu grave afecţiuni cerebrale puse pe seama manevrelor medicale greşite efectuate de dr. Pletea. Fetiţa s-a stins din viaţă la numai doi ani. În 2010, medicul a fost condamnat, prin sentinţa judecătorului Gabriel Apostol de la Judecătoria Piteşti, la 1 an şi 9 luni de închisoare cu suspendare, interzicerea dreptului de a profesa, plus plata în solidar cu Spitalul Judeţean a unor despăgubiri morale de 500.000 de euro către fosta pacientă. Rămas şi fără loc de muncă, după retragerea dreptului de a profesa, dr. Pletea a reuşit să pună în cârca spitalului daunele de o jumătate de milion de euro, pe care a fost obligat, tot de instanţă, să le returneze unităţii spitaliceşti, în 2014.

Dr. Ghica, daune morale de 10 miliarde lei vechi

Greşeala medicului Constantin Ghica, căruia i-a decedat o pacientă pe masa de operaţie, în urma unui avort spontan, în 2006, a fost taxată de instanţele de judecată din Argeş cu alte 10 miliarde lei vechi, trecute tot pe nota de plată a Spitalului Judeţean. Acţionat în instanţă de soţul pacientei decedate, care avea de crescut de unul singur o fetiţă de numai trei anişori şi jumătate, dr. Ghica a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, plus plata sumei de 506.980 lei către soţul pacientei şi a încă 500.000 lei reprezentând daune morale pentru copila rămasă orfană de mamă. Deşi medicul avea asigurare de malpraxis,  spitalul a fost obligat să plătească despăgubirile în solidar cu angajatul său.

Dr. Buzatu, „mâna a doua” într-un caz de malpraxis din 2013

Numele medicului Marcel Buzatu mai apare şi într-un caz de malpraxis din 2013, când fetiţa unei paciente, pe care o asistate la naştere împreună cu medicul Iulian Andronic, a murit. Andreea Alexandra Matei, copil sănătos, de 3 kg, născut la termen, nu a supravieţuit decât şapte zile, dându-şi sufletul în braţele mămicii, la numai o zi de la externarea din spital. Pe certificatul medical constatator al morţii micuţei, emis de Serviciul de Medicină Legală Argeş, stă scris că boala care a constituit cauza determinantă a morţii a fost omfalocel, o malformaţie congenitală caracterizată printr-un defect de închidere a peretelui abdominal în regiunea ombilicală, care se putea trata printr-o intervenţie chirurgicală. Medicii legişti au mai menţionat drept cauze ale morţii micuţei şi peritonita acută, precum şi şoc toxico-septic, determinate de omfalocel. Părinţii fetiţei au depus plângere atât la DSP Argeş şi Colegiul Medicilor, cât şi la Poliţie.