Pictorul Grigore Popescu-Muscel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți contemporani ai artei iconografice românești și europene. Acesta este cunoscut atât ca pictor (pictură murală și pictură pe lemn, pânză etc.), cât și ca restaurator (pictură în tehnicile frescă, ulei, tempera). Tradiția, cu normele ei precise, înnoirea, inventivitatea și originalitatea coexistă în opera de pictor muralist a lui Grigore Popescu-Muscel într-o fericită sinteză artistică. Maestrul Grigore Popescu Muscel a pictat peste 50 de biserici în România, Germania, Ungaria, Cipru, Franța, Serbia și Grecia.
Atestatul de pictor muralist l-a primit în anul 1970 din partea Patriarhiei Române
Pictorul Grigore Popescu s-a născut pe 23 noiembrie 1945 în orașul Câmpulung Muscel. Studiile primare, gimnaziale și liceale le-a urmat în cadrul instituțiilor de învățământ din orașul natal. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timișoara. Încă din perioada studenției și-a început ucenicia, formându-se la școala lui Areținu Avakian, prieten apropiat al istoricului de artă bizantină I.D. Ștefănescu, cu care se întâlnea des la Agapia, unde a ridicat o capelă, în amintirea unui fiu al său decedat. Avakian cunoștea foarte bine tehnicile de frescă și stilurile, era un pedagog bun și ”i-a încălzit sufletul” viitorului pictor de biserici. Atestatul de pictor muralist l-a primit în anul 1970 din partea Patriarhiei Române. Între anii 1974-1988 obține o serie de atestate: restaurator de pictură murală, pictor iconar, restaurator de pictură pe lemn.
După șapte ani de ucenicie, prima biserică pe care a pictat-o de unul singur a fost cea din Dobra, județul Satu Mare. De-a lungul timpului, artistul a executat lucrări de conservare și restaurare la diverse monumente istorice precum: Biserica „Sfântul Atanasie” de la Niculițel, județul Tulcea, monument istoric din secolul al XIII-lea, unde a executat lucrări de conservare și restaurare, pictura murală în frescă, precum și completarea întregului ansamblu; Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Borzeşti, județul Bacău, ctitorie din anul 1494 a Sfântului domnitor Ștefan cel Mare și a fiului său Alexandru (aici au fost conservate și restaurate și fragmentele de pictură ștefaniană); Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, ctitorie din anii 1387-1388 a domnitorului Mircea cel Mare (Mircea cel Bătrân), unde a executat o nouă pictură, la care au fost adăugate 71 de icoane ale tâmplei de zid cu fonduri aurite și s-a realizat policromia suprafețelor stucate, conservarea şi restaurarea a trei icoane împărătești și realizarea a șase icoane pe ușile de lemn sculptat de la intrare; paraclisul regal al Mănăstirii Curtea de Argeș cu fresce din secolul al XIX-lea și multe altele.
Maestrul şi soția sa sunt membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din București
Grigore Popescu-Muscel este autorul picturilor monumentale din bisericile noi „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Râmeț, din județul Alba; „Sfânta Treime” din comuna Baciu, județul Cluj; „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” și „Sfinții Martiri Brâncoveni” de la Nürenberg a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală și de Nord; a Bisericii „Izvorul Tămăduirii” de la Mănăstirea Lainici din județul Gorj; a Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din București; a Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” (Militari) și al multor altora.
În realizarea tuturor acestor creații monumentale e ajutat de soția sa, Maria Popescu-Dragomir, născută la 18 ianuarie 1954 în satul Pițigaia, comuna Stâlpeni, județul Argeș. Grigore Popescu-Muscel și Maria Popescu-Dragomir sunt membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din București. Tehnica pe care Grigore Popescu-Muscel și Maria Popescu-Dragomir o stăpânesc, precum maeștrii de odinioară, este o artă a maximei concentrări, a lucrului alert și sigur executat pe tencuială udă, pe care retușul nu este permis: ”Pictăm ca și cum am naște. Fresca noastră e ca un copil la naștere. Dacă e sănătoasă de la început, biserica nu va avea probleme zeci și sute de ani. Dacă fresca e din start greșită, la scurt timp va trebui refăcută, restaurată, renovată, va înghiți mulți bani, așa cum un copil handicapat din naștere trebuie îngrijit toată viața. Noi căutăm să fim bizantini, dar nu copiem expresivitatea icoanelor ruse, sârbe, bulgare, ci ne străduim să dăm sfinților noștri imaginea sacralității românești, a școlii noastre de pictură. Majoritatea frescelor, icoanelor, albumelor, calendarelor prezintă o expresivitate tipic slavonă. Ambiția noastră e să impunem amprenta specificității picturii religioase românești, școala românească de frescă bizantină”.
A împodobit de-a lungul unei cariere de 40 de ani peste 50 de biserici
Pictori și restauratori, cei doi artiști au împodobit de-a lungul unei cariere de 40 de ani peste 50 de biserici. Ei sunt și dintre cei mai prețuiți iconari contemporani, autori ai picturii unor catapetesme de mare frumusețe, care redau strălucire și culoare diafană unor monumente de vârf ale vechii noastre arte. În tot acest timp, Grigore Popescu-Muscel s-a implicat și în activitatea didactică în cadrul Patriarhiei Române pentru specializarea viitorilor pictori din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, predând cursuri de Conservare-restaurare pictură murală, Tehnicile picturii, Teoria artei și evoluția artei bizantine, Școli și maniere în arta bizantină. Întreaga activitate iconografică și operele sale, ce arată cu prisosință faptul că în ortodoxie tradiția este mereu vie, l-au făcut pe academicianul Răzvan Theodorescu, eminent istoric și critic de artă, să declare fără rezerve: ”Noi îl avem pe cel mai important pictor al Ortodoxiei europene, pe Grigore Popescu-Muscel”. Prof. Ecaterina Cincheza-Buculei descrie, la rândul ei, opera marelui maestru: ”Scrupulos și cu o înțelegere totală a mesajului picturii bisericești, fiecare detaliu este dus la perfecțiune, fiecare suprafață, accesibilă sau nu privirii, este tratată cu aceeași responsabilitate. Adept al soluțiilor variate și novatoare, Grigore Popescu creează compoziții pline de originalitate, fie la nivelul unei scene, fie la nivelul unui întreg perete, pe care îl structurează într-o manieră proprie, adaptându-și pictura celor mai variate spații arhitecturale, înnobilându-le. Deși se recunoaște în fiecare ansamblu pictat, el nu se repetă. […] Pictura lui Grigore Popescu este strălucitoare și prețioasă până în cel mai mic detaliu, este modelată din culori vii, transparente, delicate și alburi colorate în care accentele puternice joacă un rol bine stabilit, purtând în pensulația spontană și sigură amprenta unui mare artist”.
Fără îndoială, o astfel de operă, atât de prețioasă, nu ar fi putut fi zămislită decât de un om cu o credință și smerenie profunde. Iar aceaste virtuți sunt evidențiate mai ales în cuvintele prin care maestrul Grigore Popescu obișnuiește să răspundă persoanelor care evocă personalitatea și opera sa: ”Mă simt nevrednic de toate lucrurile acestea, dar, dacă am fost pus în situația asta, nu pot comenta lucrurile. Am lucrat mulți ani și am făcut orice lucru cu sentimentul de bucurie ca să fie darul nostru către Dumnezeu”.
M.I.
Sursa: www.crestinortodox.ro
0 Comentarii