Web Analytics

Destinul orb – slugă la doi stăpâni

de | 3.02.2011 15:41 | Opinii

Aşa cum se petrec lucrurile pe aici, în această bucată de patrie, se pare că o forţă supranaturală se amuză jucându-se cu noi.
Oricum, e greu de crezut că ar sta în mâna oamenilor, că ar depinde de dorinţa, de voinţa şi de acţiunile lor înlănţuirea faptelor întâmplate în ultimul timp. Şi atunci, bigoţi şi superstiţioşi cum mai suntem, ne ducem cu gândul la Destin. Dar Destinul, aşa cum îl cunoaştem din mitologiile popoarelor – la noi numit Soartă sau Ursitoare, venind, probabil, din civilizaţia predacică – niciodată nu s-a lăsat corupt sau influenţat, nu a intrat în negocieri, nu a acceptat compromisuri, şi-a urmărit cu încăpăţânare hotărârile definitive.
Oare să se fi contaminat şi el în tranziţia noastră, care colcăie de viruşi şi microbi ai bolilor cu nume insuficiente de evaziune, traseism, falsitate, înşelătorie, furtişag, crimă fără pedeapsă?…
Să trecem în revistă lucrurile în succesiunea lor. În ţară opoziţia nu are dorinţă mai mare şi scop mai presant decât să ia puterea cu orice preţ. Chiar în alianţe contra naturii. Iar cei care trag cu dinţii de putere le-au oferit destule prilejuri ca să spargă frontul şi să instaleze capete de pod în teritoriul inamic: disponibilizările de personal, reducerea salariilor, impozitarea pensiilor la civili şi recalcularea la militari au creat tot atâtea breşe cărora nu poţi să le faci faţă cu promisiuni că va fi mai bine cândva în viitor. Dar opoziţia mai avea nevoie de încă ceva. De o victimă. De un erou. De un martir. Şi s-a întâmplat ca Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş să se prăbuşească în sala de judecată când s-a pronunţat verdictul arestării. Dacă un glonţ i-ar fi explodat în inimă, starea emoţională nu ar fi fost mai mică şi specularea ei mai mare. Nu a tras nimeni cu puşca. Nu a aruncat nimeni grenada. Nu şi-a detonat dinamita din centură niciun kamikaze. O simplă întâmplare. O simplă coincidenţă. De care au profitat ambele tabere.
Ca să ne întoarcem la cealaltă tabără, proaspătul lider local al PDL şi formaţia politică pe care o conduce nu au alt scop mai mare, declarat şi certificat, decât să cucerească consiliul judeţean. Prin toate mijloacele. Lucru ce părea imposibil. Au încercat şi ţărăniştii şi liberalii, şi alianţele, dar toate atacurile lor au eşuat lamentabil. Suntem în judeţul roşu. De-a lungul întregii tranziţii, PSD s-a dovedit cel mai puternic. Şi prin susţinere, dar şi prin calitatea liderilor săi. Niciun Toader (acesta cumnat în linie dreaptă şi pus prefect de preşedintele în funcţie pe atunci, Emil Constantinescu), niciun Teodorescu, niciun Boureanu la înălţimea lui Constantin Nicolescu. Dar prin dispariţia vicepreşedintelui Florea Costache, omul cheie în treburile judeţului, pe care moartea naturală l-a cules prea devreme şi prin scoaterea de la comanda judeţului a lui Constantin Nicolescu, fie chiar provizorie, care altfel s-ar fi luptat şi în cătuşe cu şanse de reuşită, drumul PDL a fost netezit spre cârma judeţului.
Aşadar destinul a oferit opoziţiei un argument în plus şi foarte fierbinte pentru asalt şi partidului de la putere o şansă neaşteptată de a pune mâna pe acest bastion, în care să se instaleze.
Prof. Marin Ioniţă

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii