Web Analytics
scris joi, 14.11.2024

Lumea-i cum este, cu nepoata lui Sadoveanu, Ada d’Albon

Joi, 7 noiembrie, la Centrul Cultural Pitești a avut loc o lansare de carte deosebită, invitata Silviei Grigore fiind scriitoarea și actrița Ada d`Albon. Pe linie maternă, Ada d’Albon a fost nepoata lui Mihail Sadoveanu. În anul 1981 Ada D’Albon a plecat legal în Franţa împreună cu băiatul ei în vârstă de trei ani şi soţul său Laurențiu Azimioară, regizor şi profesor la IATC. La Paris ei sunt proprietarii „Theatre de l’Orme”, singurul teatru parizian deţinut de români. A jucat în filmele „Tănase Scatiu“, „Operaţiunea Monstrul”, „Fraţii Jderi“, şi în filmul de televiziune „Frunze care ard“.

Lumea-i cum este, cu nepoata lui Sadoveanu, Ada d’Albon

„Distinsa autoare, a precizat Silvia Grigore, sfidează depărtarea, singurătatea, bolile și lipsa celor dragi și se încăpățânează să scrie. Și scrie dumnezeiește! Provoacă nostalgii, tresăriri, fiori, exaltări… Actriță și scriitoare română, stabilită la Paris, crescută în casa Sadoveanu, fiindu-i nepoată marelui scriitor, a deprins de copilă disciplina și dragostea de cultură, purtându-le apoi admirabil prin lumea căreia i-a sporit frumusețea atât prin jocul pe scenă, cât și prin scrierile sale. Avem în persoana doamnei d’Albon o personalitate fascinantă. Ne onorează venirea la Pitești pentru lansarea ultimului său volum, «Lumea-i cum este…»”.

Ada d`Albon a declarat: „Dragii mei, vouă mă adresez, vouă care aveți generozitatea de a-mi citi gândurile mele pe care le las pe hârtie atunci când mă apasă pereții în care sălășluiesc umbre vechi cât și lumini fugare ce, la rândul lor, devin umbre vechi, atunci când nedespărțită de spatele-mi încovoiat unde muza ce și-a făcut cuib, prea năbădăioasă, îmi dă bici. Sunt sclava ei și îi ascult poruncile.

Porunci fără cuvinte pe care doar stiloul meu știe a le traduce în ritmul muzicii ce ține de urât Singurătății. Cum, prin ce mister depărtarea se unește cu depărtările?

Azi, mă întorc încă o dată, aici unde nu mai sunt demult, eu, „Venetica”, denumire cu care m-a botezat exilul și niciunde nu mă voi mai numi altfel. Viața mi-a cioplit ființa cu umbre și lumini – mistere ce mi-au încrucișat calea,   mistere de nepătruns.

Mă uimesc în toate zilele de răvașele pe care le primesc din aceste depărtări ce fură ale mele, depărtări despre care ai zice că s-ar simți vinovate pentru că într-o zi m-au izgonit în lume, ca apoi să numească soli aleși meniți să mă copleșească cu daruri ca să nu uit pământul din care sunt închegată, să nu uit vorba cântată ce m-a legănat.

Soli în fața cărora am venit azi ca să mă plec cu recunoștință și să le mulțumesc adânc, privindu-i drept în ochi și să le spun: vă iubesc dragii mei cititori!”

Volumul „Lumea-i cum este…” se găsește în librării, fiind editat la „Eikon”, editură al cărei patron, Valentin Ajder, a fost prezent la eveniment.

Citește și Pe urmele romanilor şi ale dacilor liberi: Castrul Roman de la Jidova

Citește și O necunoscută, textiera Mala Bărbulescu

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Norocul lui Gheorghe Zamfir la Piteşti

Sâmbătă, 9 noiembrie, am avut șansa să particip, alături de alți colegi jurnaliști, la un eveniment de excepție: naistul nostru de geniu, Gheorghe...

Din ediția tipărită