Înviat ca Lazăr, după un puseu de hipertensiune de 30 cu 17, artistul Constantin Samoilă expune exuberant pe simezele Bibliotecii Județene Argeș. Are 78 de ani și o poftă nebună de viață. Arhitectura și portul popular din zona Muscel, legendele locului și relația cu sacrul îi ocupă mintea, sufletul și timpul și-i frământă palmele. Donează tot ce lucrează. Sarafanul, pe care cu gingășie m-a rugat să-l port la vernisajul de joi, 26 ianuarie, a fost țesut la război, de-o bătrână cu har din Corbi. I l-a dăruit soției, acum 50 de ani, cu un gând, dar mai ales cu o dorință anume. Și astăzi, Constantin Samoilă trăiește din gândul și din dorința aceea.
Cele 24 de lucrări, expuse până la jumătatea lui februarie, au fost realizate în 2016. Ele se adaugă celor peste 300, răspândite prin țară. Inginer constructor, profesie din care s-a pensionat în urmă cu 20 de ani, Constantin Samoilă și-a trăit pasiunea artistică fără rest. Prima expoziție personală a avut-o în 1972, la București. Prima expoziție notabilă din Pitești a fost în 1988, la aniversarea de 50 de ani a Casei de Cultură a Sindicatelor.

Trei muzee din județ au primit în dar lucrări de la Constantin Samoilă

Muzeul din Poenărei, locul nașterii sale, Biserica și Muzeul de la Corbi, Căminul Cultural din Stănești, Biblioteca de la Domnești, Muzeul Municipal din Curtea de Argeș și cel Județean de la Pitești au primit în dar lucrări peste care Constantin Samoilă a suflat viață. Și nu doar despre metaloplastie este vorba, ci și despre icoane pe sticlă, grafică și artă metamorfozată.
Vernisajul de la Biblioteca Județeană Argeș a câștigat în emoție prin recitalul susținut de Ansamblul vocal ”Doruri argeșene”, în cadrul căruia artistul plastic evoluează în calitate de solist și de recitator, cu același patos care-l apără, ca o armură, de anonimat.