În noaptea de 27 spre 28 august 1916, într-o atmosferă plină de entuziasm, primele trupe române au trecut Carpații, intrând în Transilvania. Începea astfel o primă etapă a ceea ce avea să fie campania militară din anul 1916 a armatei române. Din punct de vedere cronologic, înaintarea în Transilvania s-a desfășurat între 28 august și 3 octombrie 1916. Corpurile de armată conduse de generalii Constantin Prezan (Armata de Nord), Alexandru Averescu (Armata a II-a) și Ioan Culcer (Armata I) au pătruns relativ rapid pe o distanță de 100 de kilometri în interiorul Transilvaniei, ajungând până la Sibiu, fapt care a fost facilitat de superioritatea numerică pe care am avut-o inițial față de armata austro-ungară. Însă, acest avantaj avea să fie pierdut în scurt timp, raportul de forțe echilibrându-se, întrucât de pe frontul de vest au fost aduse trupe germane, iar Armata a 9-a a fost reorganizată în Transilvania și pusă sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, un experimentat și valoros comandant militar. Acestuia avea să i se alăture mareșalul August von Mackensen, unul dintre puținii comandanți germani care dețineau acest grad, obținut datorită victoriilor din anul 1915 asupra sârbilor și rușilor. În acest context aveau să-și piardă viața doi ofițeri argeșeni. Este vorba despre locotenenții Gheorghe Bălăceanu din Mioarele și Sevastian Iriminoiu din Topoloveni.

Locotenentul Gheorghe Bălăceanu, eroul din Pasul Merișor

La 7 septembrie 1916, Divizia a 11-a Infanterie a ocupat defileul Merișor (comuna Bănița, județul Hunedoara). Scopul urmărit a fost ca, împreună cu diviziile din Valea Oltului, să asigure acoperirea mișcării de ocolire, pe care trupele române o făceau spre vest și nord-vest. De aceea, pozițiile ocupate în apropierea frontierei trebuiau să fie bine întărite. Dușmanul avea concentrate în zonă trupele Brigăzii 144 austro-ungare, alcătuită din 6 batalioane de infanterie, 4 excadroane de husari și 4 baterii de artilerie, la care se adăugau 3 batalioane de mineri militarizați, de la minele Lupeni și Petroșani. Pe vechiul drum Vulcan-Merișor, lupta a căpătat un aspect decisiv. A doua zi, la 8 septembrie 1916, trupele austro-ungare au declanșat un puternic foc de artilerie. Linia românească, bine întărită, a rezistat cu eroism. Regimentele gorjene au luat peste 300 de prizonieri, capturând două tunuri și alte materiale de război. În satul Merișor, sub presiunea atacurilor trupelor române, militarii inamici au fost nevoiți să se predea.
Comandantul Companiei I, locotenentul Gheorghe Bălăceanu, a ordonat soldaților să înceteze focul și a înaintat către inamic. O ploaie de gloanțe a căzut asupra lui, multe din ele perforându-i pieptul bravului comandant, ucigându-l. Trupul său a rămas pe câmpul de luptă până seara, când trupele dușmane au fost respinse definitiv. Soldații, îndurerați, l-au purtat pe brațe și l-au înmormântat în curtea bisericii din Merișor, în cadrul unei ceremonii restrânse.

Pe fațada monumentului din Mioarele este inscripționat și numele locotenentului Bălăceanu

În satul Mățău, comuna Mioarele, județul Argeș, localitatea sa natală, în anul 1922 a fost ridicat un monument dedicat eroilor morți în Războiul pentru Întregirea Neamului. Pe fațadă este inscripționat și numele locotenentului Gheorghe Bălăceanu. Pentru cinstirea memoriei militarilor români care s-au jertfit în luptele eroice purtate pentru apărarea patriei, în Pasul Merișor, în imediata vecinătate a izvorului de pe marginea DN 66, la 28 noiembrie 2018, Primăria comunei Bănița a inaugurat un monument. Gheorghe Bălăceanu s-a născut într-o familie de țărani din comuna Mățău, județul Muscel. Ofițer distins, a fost repartizat într-un regiment de Vânători. În anul 1915 a fost transferat în cadrul Regimentului nr. 18 Gorj, făcând parte din trupele de acoperire a frontierei româno-austro-ungare din Valea Jiului. Momentul intrării României în Primul Război Mondial îl găsește în zona Defileului Jiului, în funcția de comandant al Companiei I, Batalionul I, din Regimentul nr. 18 Gorj.

Citește și „Drumul de glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial”, reabilitat cu bani europeni

Citește și Câmpulungenii au trecut Carpaţii pe la Bran. Reconstituire după un moment important din Primul Război Mondial

Repatrierea osemintelor eroului locotenent Sevastian Iriminoiu

În perioada 15-20 octombrie 1927, Ministerul Apărării Naţionale a repatriat osemintele a şase morţi de război români din Primul Război Mondial, exhumate din cimitirele lagărelor din Haskovo şi Târnovo (în prezent oraşe în Bulgaria). Bulgarii au acordat onoruri militare la Ruse, în momentul în care sicriele eroilor români au fost transportate peste Dunăre.
Unul dintre eroii români repatriaţi a fost slt. Sevastian Iriminoiu din cadrul Regimentului 25 Infanterie, la cererea familiei. Acesta a fost rănit în lupta de la Cocargea (în prezent satul Pietreni din comuna Deleni, judeţul Constanţa), în septembrie 1916, iar apoi în timpul luptelor de apărare a Capitalei, la Neajlov. Căzut prizonier al bulgarilor, slt. Iriminoiu a fost internat în spitalul din Târnovo, unde a murit la 29 decembrie 1916, la vârsta de 20 de ani.
Osemintele lui Iriminoiu au fost reînhumate, la 23 octombrie 1927, în cavoul familiei din Cimitirul din Goleştii Badii din oraşul Topoloveni (judeţul Argeş). Din cauza unei epidemii, trupa care a acordat onorul eroului Iriminoiu nu a avut permisiunea de a se cantona la Topoloveni, iar la ceremonial nu a fost permis accesul copiilor până la vârsta de 12 ani. În lagărul din Haskovo au murit în iarna 1916-1917 cel puţin 10.000 de prizonieri români şi sârbi, conform unei relatări a căpitanului Pavel, supravieţuitor al Primului Război Mondial.