# Declară Ana Vorovenci, preşedinte Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural, Filiala Argeş # Reticenţa oamenilor, neimplicarea autorităţilor şi fiscalitatea exagerată au pus agroturismul argeşean la pământ

Cei mai înalți munți din țară, Barajul și Lacul Vidraru, Lacul Pecineagu, Valea Vâlsanului, Valea Topologului, Valea Doamnei, cel mai mare complex carstic din România, Mănăstirea Argeșului, Curtea Domnească de la Curtea de Argeș, Cetatea Poienari, alte zeci de monumente istorice, mănăstiri, muzee și case memoriale, culoarul Dragoslavele-Rucăr-Podul Dâmboviței (Dâmbovicioara). Toate acestea și multe atracții turistice se află în Argeș și numai simpla lor enumerare ar face pe oricine să creadă că județul nostru este un rai al turismului, mai ales al celui rural și ecologic. Din păcate, realitatea este cu totul alta, o realitate care arată că județe care au mult mai puține de arătat atrag considerabil mai mulți turiști decât Argeșul. Despre această situație am discutat cu Ana Vorovenci, președintele Filialei Argeș a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) din România.

„Oamenii nu înțeleg că pot câștiga fără să facă niciun efort”

# Cum stă Argeșul la capitolul pensiuni agroturistice, câte locuri de cazare oferă?
– La ora actuală la asociația noastră sunt afiliate 30 de pensiuni care au în medie 20 de locuri de cazare, deci ne situăm undeva la 600 și ceva de locuri de cazare în aceste pensiuni.
# Cam puțin pentru un județ cu atâtea oportunități turistice ca Argeșul.
– Este foarte puțin, nu puțin, este foarte trist ce se întâmplă la noi în județ și am și câteva cauze pentru toată această situație.
# Care ar fi acestea?
– Reticența, obscuritatea aș putea spune a proprietarilor de terenuri pe care s-ar putea amplasa facilități turistice, îndărătnicia proprietarilor de pensiuni, lipsa de implicare a autorităților, legislația și turismul la negru.
# Să le abordăm pe rând! De ce sunt oamenii reticenți, ce nu înțeleg?
– Vă dau un exemplu. S-a discutat la un moment dat cu niște investitori italieni care doreau să construiască un teleschi undeva mai sus de Dealul Sasului. Ei, bine, proiectul a fost abandonat pentru că ne-am lovit de refuzul proprietarilor terenurilor pe care urmau să fie amplasați stâlpii instalației, aceștia fiind convinși că dacă vor accepta își vor pierde terenurile respective. Nu numai că nu pierdeau nimic dar ar fi și câștigat o chirie pentru acel amplasament, asta n-au vrut să înțeleagă.
# Aici vorbim de oamenii simpli, dar proprietarii de pensiuni ce reticențe au?
– În primul rând aceștia nu înțeleg că dacă s-ar asocia și s-ar promova împreună ar avea numai de câștigat. Din păcate funcționează doar invidia, și auzim doar replici de genul „mie nu-mi place cu acela”, „eu nu vreau cu acela”, li se pare că dacă se asociază pierd clienți în detrimentul altor pensiuni și așa mai departe. Dacă s-ar asocia ar putea investi chiar ei, fiind mai puternici împreună, în realizarea unor facilități turistice care ulterior le-ar aduce mult mai mulți turiști, dar nu vor și, în plus, spun mereu „de ce să investesc eu, să investească primăria”, iar primăria spune același lucru dar în sens invers.

„Autoritățile nu fac nimic”

# Am ajuns la autorități despre care spuneți că nu se implică.
– Da, se pune eterna placă a lipsei fondurilor, cel puțin primăriile și Consiliul Județean asta spun mereu, că nu au bani.
# Concret, cum anume s-ar putea implica autoritățile?
– În primul rând, noi am avut mari așteptări de la acel Master Plan pentru turism care din păcate a rămas doar la stadiul de plan, de proiect. Implicarea autorităților ar însemna inclusiv administrarea drumurilor care nu deservesc doar turismul, ci populația din zona respectivă, dar care ar duce și la dezvoltarea turismului care ar deveni astfel sursă de venit la buget. Iar când spun drumuri mă refer de la cele comunale, județene până la un Transfăgărășan deschis permanent care ar fi o mină de aur. La acestea se poate adăuga și asocierile între localități și chiar județe.
# Rămânând în sfera aceasta a autorității statale, spuneați și de legislația care nu e tocmai fericită pentru turismul rural, ecologic și cultural.
– Da, mă refer aici la fiscalitate care e împovărătoare pentru o pensiune, mai ales una mică sau la început de drum, care nu este chiar o afacere de anvergură. De exemplu, în vremea când pensiunile aveau anumite scutiri fiscale în primii 5-10 ani de funcționare, agroturismul mergea foarte bine, și pentru noi și pentru stat. Ulterior, înăsprirea fiscalității și legislația în domeniu care nu ne ajută cu nimic a făcut ca multe pensiuni să se închidă sau, mai corect spus, să fie declarate oficial închise.
# Și ce s-a întâmplat cu acestea?
– Majoritatea funcționează la negru, asta fac, s-au declarat închise dar merg la negru, nici nu vreau să mă gândesc câte locuri de cazare sunt la negru. Pierde și statul pentru că nu mai încasează nimic de la aceste pensiuni, pierd și cei care lucrează la vedere pentru că, e logic, cel care lucrează la negru vine cu tarife sub piață neplătind taxe și impozite. Pierde toată lumea. Pierde turismul argeșean în primul rând.

„Ne trebuie implicare și o promovare eficientă”

# Am aflat ce e rău, ce nu se face, ce lipsește, dar ce s-ar putea face, de unde trebuie pornit ca să fie bine?
– Trebuie implicare. A autorităților de la vârf care înseamnă un Transfăgărășan deschis permanent, autostrada spre Sibiu etc., a autorităților județene care trebuie să faciliteze realizarea unor proiecte de anvergură de la domenii schiabile până la promovarea mai eficientă a Argeșului turistic în ansamblu, a autorităților locale care înseamnă evidențierea sub diverse forme a tot ce ar putea înseamna obiectiv turistic local, de la o simplă statuie la sărbătorile tradiționale locale, zilele localităților și, bineînțeles, implicarea proprietarilor de pensiuni alături de autorități care din păcate nu există.
# De ce refuză toată lumea să se implice?
– Proprietarii de pensiuni spun să se implice primăriile, acestea spun invers, fiecare e pentru el și doar atât. Din păcate, la noi, implicarea și promovarea se reduce la un site amărât și atât. Trăim în epoca internetului, promovarea online ar trebui să fie mult mai agresivă, în sensul bun al cuvântului. Atâta vreme cât oamenii, asta însemnând  localnici, proprietari de unități turistice și autorități, nu vor înțelege că doar împreună pot avea de câștigat și se va merge în continuare cu acest individualism păgubos și această concepție de merge și așa, ne descurcăm noi și singuri, turismul argeșean va rămâne la stadiul actual, acela de subzistență.
# Spuneți-ne câteva zone unde s-ar putea face turism și nu se face sau se face prea puțin!
– Tot județul. Dar vă dau și un exemplu concret: în zona Lacului Pecineagu sunt niște peisaje splendide și spectaculoase, nu e nimic acolo. La Pecineagu se pot face și sporturi de iarnă și sporturi nautice, dar nu se face nimic. În tot județul e mult de făcut și s-ar putea face foarte multe, e prea puțin ce se face acum raportat la oportunitățile turistice de care dispunem.