Există mecanisme legislative care ne pot scăpa de executarea silită pornită de creditorii bancari, iar perimarea este unul dintre acestea.
Creditorul nu ar trebui să lase prea mult timp să treacă pentru a face acte de executare, pentru că altfel poate pierde dreptul de a mai obține datoriile de la debitori.
Perimarea executării silite reprezintă lăsarea unui dosar de executare silită în nelucrare timp de minimum șase luni.
Așadar, dacă aveţi un credit și banca omite să vă execute mai mult de jumătate de an (de exemplu, nu primiți scrisori de la executorul judecătoresc, bunurile nu sunt vândute, conturile nu sunt blocate), există șanse să scăpați în totalitate de returnarea creditului.
Primul pas ar fi să verificați dosarul de executare silită la biroul executorului judecătoresc, iar dacă se constată că în ultimele șase luni nu sunt acte de executare la dosar, precum cele menționate mai sus, este posibil să fi intervenit perimarea.
Pentru a opera perimarea executării silite, se va formula o cerere de contestație la executare care se va depune direct la instanța de judecată.
De exemplu, debitorul a cumpărat un apartament prin credit ipotecar de la o unitate bancară, iar urmare a căderii pieței imobiliare nu a mai avut posibilitatea să achite ratele.
Banca a început executarea silită în anul 2012 și în anul 2014 apartamentul a fost vândut la licitație publică, dar din suma obținută nu s-a putut recupera decât o parte din valoarea creditului, astfel că, pentru diferența rămasă, creditoarea a continuat executarea prin blocarea conturilor debitorului.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a omis să verifice dacă debitorul mai are conturi active.
Deoarece consumatorul nu mai avea bani în cont nici pentru achitarea comisioanelor bancare, conturile au fost închise de bănci, iar poprirea conturilor a rămas fără efecte.
Însă „blocarea” unor conturi inexistente nu este poprire, ci cel mult intenție de poprire, nefiind așadar act de executare propriu-zis – argumente care pot fi folosite în instanță. Odată ce se dovedește că executarea silită este perimată, instanța va constata prescrierea creditului, deoarece au trecut mai mult de trei ani de la ultima plată voluntară a consumatorului. În mod normal, executarea silită împiedică îndeplinirea termenului de prescripție, dar, în acest caz, executarea perimată nu se ia în calcul.
În concluzie, când se invocă perimarea executării silite, instanța de judecată va admite cererea și va anula executarea silită.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept