În perioada 1914-1916, pe timpul neutralității, Griguță Cantacuzino, supranumit „Preusil”, vânduse la nemți gazeta sa „Minerva” și, ca să mascheze mai bine această trădare, a trecut de formă și ziarul „Seara”, al cărui fondator era Alexandru Bogdan-Pitești.
Acesta a simțit rapid că este în fața unei oportunități uriașe, de fapt afacerea vieții sale. Nu numai că a profitat de poziția sa pentru a șantaja în stânga și dreapta (printre clienții săi figura și Marmorosch Bank & Co), dar a atacat cu curaj fondurile puse la dispoziție de autoritățile germane pentru a face propagandă intrării României în război de partea Puterilor Centrale.
Când a izbucnit „scandalul Gunther” în urma căruia s-a dezvăluit lista politicienilor corupți ce primiseră bani de la nemți, primul în top era Bogdan-Pitești, care ar fi primit suma uriașă de aproximativ 840.000 lei. Conform spuselor lui Matei Caragiale, nu a cheltuit nici măcar un leu pentru propaganda nemților. A rămas celebru răspunsul dat anchetatorilor, care îl definea cum nu se poate mai bine: „Da, domnule ofițer, e adevărat, sunt un escroc. Dar aș vrea să știu ce v-ați închipuit când ați întreprins acțiunea de corupție de la noi? Ați crezut oare că veți cumpăra în România oameni cinstiți? V-ați înșelat amarnic! În această țară nu puteți cumpăra decât escroci ordinari ca mine”. Acest răspuns merită pus în ramă.
Alexandru Bogdan s-a născut pe 13 iunie 1870 la Pitești, de unde și-a adăugat la numele său cognomenul „Pitești”, dar nu are nici în clin, nici în mânecă cu micuța urbe din vremea aceea. Dimpotrivă, i-a făcut mai mult rău.
Se pare că după tată ar fi fost albanez, iar din partea mamei s-ar fi tras din familia Baloteștilor, după care și-a luat titlul de „Castelanul de la Vlaici”, după numele unei frumoase moșii pe care o moștenise în județul Olt.
Trimis cu cele mai bune intenții de familia sa în Franța, a crescut într-un colegiu catolic. A încercat să urmeze medicina la Montpellier, apoi s-a înscris la Litere și, ca ultimă încercare, la Drept, fără să termine niciuna. A fost expulzat din Franța, cel mai probabil pentru un furt de biciclete. Și în acest domeniu poate fi considerat un precursor.
Citește și Lecţia de istorie. Disperarea generalului Guşă
Constantin Mille îl descrie în ziarul „Lupta”, din mai 1922, cu destulă simpatie: „Era o înfățișare decorativă, cu mustața și barbișonul în vânt, cu o înfățișare de om frumos și agreabil”. Calități perfecte pentru un escroc.
Intrarea sa în politică s-a încheiat cu un scandal tragi-comic pe măsură. În anul 1889 a participat la alegeri pentru colegiul al III-lea, deputați de Olt. S-a îmbrăcat țărănește și și-a pus o cruce mare pe piept. Le spunea țăranilor că este nepotul lui Cuza.
Cert este că a atras foarte multe voturi de partea sa, dar a fost înșelat chiar din ordinul prefectului Colibășanu, care a schimbat data alegerilor fără să anunțe toți alegătorii. Chemați de alesul lor, țăranii au invadat orașul Slatina și a fost necesară intervenția armatei, care s-a încheiat tragic: zece morți și câțiva zeci de răniți. Dar s-a uitat totul. Nu și ce s-a întâmplat pe 13 decembrie 1918.
Am fi nedrepți dacă am neglija și latura pozitivă a vieții sale. Era om citit și dornic de cultură. Era cunoscut ca un mare mecena. A susținut financiar numeroși poeți, prozatori, muzicieni și pictori tineri, din rândul cărora s-au ridicat Tudor Arghezi, Gala Galaction, Mateiu Caragiale, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Camil Ressu, Iosif Isser și mulți alții.
Au rămas celebre cenaclurile de la Vlaici unde erau invitate personalități culturale de seamă ale epocii, ca Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Adrian Maniu, Benjamin Fundoianu, Claudia Milian, dar și o duzină de prostituate.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Sărbătorile de iarnă la Curţile Domneşti
0 Comentarii