La 8 februarie 1725, la Sankt Petersburg, se stingea din viaţă Petru I cel Mare, ţar şi împărat „al tuturor Ruşilor”. Promovând pe plan intern o politică proprie absolutismului luminat, pe plan extern a extins supremaţia Rusiei spre toate cele patru puncte cardinale. A iniţiat un vast imperiu ca urmare a unei politici geniale, continuate cu sfinţenie de către urmaşii săi până în zilele noastre. Actualitatea sa acum, la început de mileniu trei şi secol XXI, este mai mult decât frapantă. Închei cu precizarea că şi cel nominalizat „cel mai mare român din toate timpurile”, Ştefan cel Mare, a lăsat și el un testament, mai vechi cu două sute şi ceva de ani. În acel testament, în mod paradoxal, după zeci de războaie cu turcii, Ştefan a spus: „Fereşte-te de muscal, că te vinde, lucrează cu turcul, că e cinstit”. Muscalul fiind rusul, bineînţeles. Iată testamentul:
„În numele prea sfintei şi nedespărţitei Treimi, Noi Petru I-iu, tuturor descendenţilor şi succesorilor şi guvernului naţiunii ruseşti, Marele Dumnezeu de la care ţinem existenţa noastră şi coroana noastră, luminându-ne cu lumina Sa şi sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominaţiunea generală a Europei. Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că naţiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o stare de bătrâneţe vecină cu pieirea spre care merg cu paşi mari; trebuie ca ele să fie lesne şi sigur cucerite de către un popor tânăr şi nou, când acesta va fi atins toată forţa şi creşterea sa. Privesc dar invasiunea ţărilor Occidentului şi Orientului de către Nord ca o misiune periodică decretată în cugetele Providenţei care tot astfel a regenerat poporul roman prin invasiunea barbarilor.

Citește și Lecţia de istorie. „Vrem o ţară ca afară”

Citește și Lecţia de istorie. Cozile de topor

Citește și Lecţia de istorie. Drama românilor din Transilvania de nord-vest

Emigrările oamenilor polari sunt ca fluxul Nilului care, în toate epocile, îngraşă cu mâlul său ţările slăbite ale Egiptului. Am găsit Rusia gârlă şi o las râu; urmaşii mei vor face din ea o mare întinsă, destinată a face roditoare Europa sărăcită, şi undele ei se vor revărsa peste toate stăvilarele ce nişte mâini slăbănoage ar putea să-i aşeze în cale, şi descendenţii mei ştiu să-i dirijeze cursul; pentru aceea, eu le las învăţămintele următoare, pe care le recomand atenţiunii şi observaţiunii lor statornice.
1. De a întreţine naţiunea rusă într-o stare de război permanent, a ţine soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze decât pentru îmbunătăţirea finanţelor statului; a reforma armatele, a alege momentele oportune pentru atac. A face ca pacea să servească războiului şi războiul păcii, în interesul măririi şi prosperităţii crescânde a Rusiei.
2. A chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele instruite ale Europei, căpitani în timpul de război şi savanţi în timp de pace, pentru a face să profite naţiunea rusă de foloasele celorlalte ţări, fără a face să le piarză pe ale ei proprii.
3. A lua parte în orice ocaziune la afacerile şi certele Europei şi mai ales ale Germaniei, care, fiind mai apropiată de noi, ne interesează de-a dreptul.
4. A diviza Polonia, întreţinând tulburări şi gelozii continuie; a interesa pe puternici cu preţul aurului, a influenţa dietele, a le corupe spre a avea o acţiune în alegerea regilor, a numi partizani şi a-i proteja, a face să intre trupele moscovite şi a le ţine în ţări străine până ce va veni ocaziunea ca să rămână acolo pentru totdeauna. Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucătăţind din ţară până se va putea lua tot ce este de luat”.
Destul de actual, nu?
Prof. dr. Cornel Carp