În 1878, la Congresul de la Berlin, România, deși își adusese o contribuție importantă la înfrângerea Turciei de către Rusia în războiul din anii 1877-1878, era obligată, printre altele, să cedeze Rusiei sudul Basarabiei, respectiv județele Cahul, Bolgrad și Ismail, cunoscute sub denumirea de Bugeac. Deși nu se remarcă prin întindere, acest teritoriu are până în zilele noastre o importanță strategică foarte mare.
Făcând parte din Moldova istorică ale cărei granițe au fost trasate de Roman I (1391-1394) care se intitulase ”domn de la munte și până la mare”, cele trei județe au fost anexate de către Imperiul Țarist în urma Păcii de la București din 1812 și de atunci Rusia le tot anexează.
Recunoscând importanța lor, Congresul de pace de la Paris (1856) hotărăște retrocedarea acestora Moldovei. Prin aceasta se bloca controlul Rusiei asupra gurilor Dunării.
Acest fapt nu a durat prea mult timp. La Congresul de la Berlin, România este obligată, printre altele, să retrocedeze teritoriul despre care vorbim, Rusiei. Totuși trebuie menționat faptul că Rusia propunea un schimb tentant pentru România: Bugeacul în schimbul Dobrogei care asigura țării noastre ieșirea la Marea Neagră. Și așa a rămas până la sfârșitul Primului Război Mondial.
Realizarea Marii Uniri de la 1918 a avut drept consecință trecerea acestui teritoriu în componența României căpătând și o importanță economică deosebită prin investițiile care se vor face în perioada următoare, hotărâte de Comisia Europeană a Dunării care ființa încă din 1856, când Rusia fusese înfrântă în Războiul Crimeii (1853-1856). Nu va dura mult și teritoriul va intra din nou în componența Rusiei în urma anexării Basarabiei de către U.R.S.S. (Ultimatul din 26 iunie 1940).
Deși se situa pe locul patru în ceea ce privește contribuția la înfrângerea Axei (Berlin, Roma, Tokio) după U.R.S.S., S.U.A. și Anglia în urma refuzului categoric al Rusiei Sovietice, României nu i s-a recunoscut statutul de ”țară cobeligerantă”, neavând nicio șansă să păstreze Basarabia și implicit cele trei județe de care vorbim. Ba a trebuit să platim Rusiei Sovietice 300 de milioane de dolari despăgubiri de război…
În scurt timp după anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei (2 august 1940) Sovietul Suprem al U.R.S.S. trasează noile frontiere ale Republicii Socialiste Sovietice Moldovenească atribuind Ucrainei județul Hotin din nordul Basarabiei și județele Ismail și Bolgrad. Aceste teritorii sunt recuperate pentru scurt timp în urma eliberării Basarabiei în războiul dus alături de Germania împotriva U.R.S.S.
Instaurarea regimului comunist în forță în România de către U.R.S.S. determinată de acceptarea celorlalți aliați, în special S.U.A. și Anglia, și intrarea definitivă sub influența sovietică vor favoriza apariția altor schimbări în regiune urmărite de ruși pentru a întări controlul asupra așa-zisului Bugeac și nu numai. Astfel, guvernul comunist de la București va face pur și simplu cadou ”fraților noștri mai mari” Insula Șerpilor (1947) care aparține astăzi Ucrainei, foarte importantă pentru poziția sa strategică, dar și pentru importantele zăcăminte de petrol descoperite în zonă.
În 1991, Ucraina își declară independența, urmată la 27 august de Republica Moldova. Ambele state sunt recunoscute pe plan internațional în frontierele vechilor republici sovietice, R.S.S. Ucraineană și R.S.S. Modovenească.
Șase ani mai târziu, la 2 iunie 1997, în vederea primirii în N.A.T.O. ca membru cu drepturi depline, România a fost obligată să încheie tratate cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare cu țările vecine. Nu comentez justețea acestui act diplomatic de mare importanță, dar ceea ce este clar este faptul că România a recunoscut oficial că teritoriile sale intrate în componența Ucrainei prin anexarea din 1940 aparțin de drept și de fapt acesteia.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Şi regii sunt oameni
Citește și Lecţia de istorie. Învierea Domnului în închisorile comuniste
0 Comentarii