A fost de departe cel mai cult domnitor al Țării Românești: cunoștea 12 limbi străine, își petrecea timpul liber citind și scriind, o ciudățenie, trebuie să recunoaștem, chiar și pentru zilele noastre. Unul dintre cronicarii vremii, italianul Fuchsi Lupin Oltandinum nu este deloc zgârcit cu aprecierile: ”Toți se mirau de aerul și de înfățișarea lui cea maiestuoasă, de vorbirea lui curată în aproape toate limbile europene și de înalta lui înțelepciune”. De numele său este legată reconstrucția Curții Domnești la Târgoviște, construirea aducțiunii de apă și ctitorirea Bisericii Domnești. Târgoviștenii nu l-au uitat, un liceu îi poartă numele.
Porecla de ”Cercel” i-a fost dată de boieri, consternați când l-au văzut urcând pe tronul Țării Românești în straie occidentale și purtând la ureche acea bijuterie superbă din aur de care era prinsă o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Cercelul fusese primit în dar de la prietenul său regele Franței, Henric al VIII-lea. Cum acesta era cunoscut pentru înclinațiile sale homosexuale, bineînțeles că această bănuială a planat și asupra voievodului român. Dacă nu ar fi fost numeroasele sale cuceriri la cel mai înalt nivel – regine, doamne de onoare, cadâne, printre care se pare că și favorita sultanului – mai că ai fi tentat să dai crezare celor care vor să se laude cu el.
Citește și Lecţia de istorie. La război, ca la război
Frate vitreg cu Mihai Viteazul, Petru a fost trimis zălog la Istanbul de către tatăl său, Pătrașcu cel Bun, încă de la vîrsta de 10 ani. După ce i-au dat tuleiele, a început să se comporte ca un mare cuceritor. L-a ajutat, bineînțeles, și înfățișarea, dar și modul său de a se face plăcut. Astfel, în 1564 a cunoscut-o pe Laura Baffo, o tânără de 14 ani care provenea dintr-o familie nobilă venețiană. Laura fusese răpită de corsarii turci și a ajuns astfel în haremul sultanului Murad al III-lea, unde, în scurt timp, datorită frumuseții sale răpitoare, ajunge Haseki Sultan, adică favorita sultanului. Petru se îndrăgostește nebunește de ea și, mituind eunucii, reușește să se iubească cu ea chiar în bârlogul sultanului, riscând pedeapsa cu moartea. Laura l-a iubit și ea foarte mult, fiind alături de Petru chiar și după ce el a devenit domn și s-a căsătorit cu Stanca. Ba mai mult, Petru s-a dat și la Fatima, sora sultanului, care ar fi vrut să-l poată ține aproape de ea, dar nu s-a putut.
Același succes de mare cuceritor l-a avut și la curtea franceză, existând zvonuri că s-a culcat chiar cu mama regelui Franței, Caterina de Medici, care pe atunci avea 60 de ani. Tot așa se pare că s-a întâmplat și cu sora regelui Franței, Margareta de Valois, pe care o știm din cărți și seriale sub numele de regina Margot.
De altfel, sprijinul regelui Franței și al Caterinei de Medici a avut un rol decisiv în acordarea firmanului de confirmare a domniei pe 23 iunie 1583. La ceremonie au participat și sora sultanului, dar și iubita sa Laura Bafoo, concubina favorită a acestuia.
Citește și Lecţia de istorie. Englezul John Smith – căpitan în oastea lui Mihai Viteazul
După ce a trecut la procedura devenită clasică, adică uciderea rivalilor, Petru și-a văzut de treabă, constatând cu satisfacție că boierii nu mai erau deranjați de cercelul său. Totuși, rivalul său, Mihnea Turcitul, îi suflă în ceafă. Acesta profită și de faptul că măsurile curajoase luate de Petru nu erau privite cu îngăduință de turci.
Domnia sa nu a ținut nici măcar doi ani, dar se încadra în media domniilor ultimilor cincizeci de ani, care nu depășea 2,5-3 ani. Informat că va fi mazilit, Petru Cercel a fugit în Transilvania. Aici a fost prins de principele Sigismund Bathory și este întemnițat. Reușește să evadeze și merge în Franța și apoi la Veneția pentru a-și atrage aliați. Apoi face marea greșeală de a merge la Istanbul pentru a cere domnia înapoi. De data aceasta sorții nu i-au mai fost favorabili. Detractorii săi au fost mai puternici, chiar și decât iubita sa Laura, care s-a bătut ca o leoaică să-i salveze viața. A fost condamnat la moarte, i s-au tăiat nasul și urechile și a fost trimis cu o galeră în insula Rodos. N-a ajuns niciodată. Cel mai probabil a fost aruncat în mare. Urât sfârșit pentru un atât de mare domnitor.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Cetăţuia lui Negru Vodă
0 Comentarii